Ploieștiul Patria Noastră

Se spune că fotbalul este de multe ori nedrept. Într-un singur meci se pot întâmpla atât de multe lucruri din hazard, încât rezultatul final poate fi contrar realităţii din teren. În campionat, porţiile de noroc şi ghinon de care poate avea parte o echipă se compensează, iar la final, după 34 de etape, clasamentul răsplăteşte fotbalul. Dar meciurile de Cupă sunt speciale. Sunt 90 de minute de a fi sau a nu fi, de a face sau nu următorul pas spre trofeu. 

În minutul 92 al meciului cu FC Vaslui, Petrolul era condusă cu 2-1 de o echipă care şutase fix de două ori pe spaţiul porţii. Lupii aveau în cont 19 şuturi la poartă şi 11 pe spaţiul porţii. Dar cei 9 000 de oameni din tribune nu au renunţat în niciun moment să spere, aidoma celor îmbrăcaţi în galben şi albastru din teren. “Ilie Oană” este în momentul de faţă singurul stadion din România unde nivelul decibelilor tribunei este invers proporţional cu avantajul echipei gazdă de pe tabela de scor. Când Petrolul este condusă cu un gol diferenţă se produce cel mai frumos fenomen. Parcă metafora-clişeu despre “al 12-lea jucător” se încarnează în fiecare om care ţipă Pe-tro-lul şi strânge pumnii tare. Tackling-urile lui Romario Pires, de multe ori la limita regulamentului, cursele nebune ale lui Alcenat sau Guilherme, slalomurile lui Albin în zona din faţa careului advers şi mişcarea de du-te-vino fără oprire a lui Hoban sunt parcă alimentate energetic de fiecare dintre noi.

În minutul 92 al meciului cu FC Vaslui s-a făcut dreptate! Bornescu a sprintat spre careul advers la cornerul lui Boudjemaa. Nu a ieşit nimic, iar gândul eliminării ne-a dat frisoane suplimentare celor -3 grade de afară. Corner, din nou. Bornescu urcă iar în centrul careului advers. Hoban pune capul la centrarea perfectă şi plasa se scutură…Nebunia bucuriei din tribună a fost bucuria revanşei, bucuria unei dreptăţi mult aşteptate după atâtea seri în care am plecat acasă resemnaţi cu gândul că echipa asta a jucat bine, dar nu a fost să fie…Bucuria suporterilor din cele două peluze, care au intrat în stadion în aplauzele tribunelor după 10 minute care au arătat brutelor de la Jandarmeria Bucureşti ce ar însemna fotbalul fără cel mai frumos public din România! Ce a urmat după 2-2-ul din ultima fază a fost doar încununarea momentului de delir total de la golul care a păstrat Petrolul în viaţă.

Victoria Petrolului a fost o răsplată a fotbalului pentru echipa care merita să meargă mai departe. Doar două momente de neatenţie au făcut ca FC Vaslui să înscrie la Ploieşti două goluri din două şuturi pe spaţiul porţii. Dar poate că aşa, a fost mult mai frumos. “Ilie Oană” în varianta modernă ne-a oferit cea mai frumoasă seară.

Victoria Petrolului este a tuturor jucătorilor din lot. Este şi victoria lui Contra, a cărui jucărie oferă un fotbal din ce în ce mai plăcut ochiului. Este şi victoria unui staff tehnic care îl face pe Teixeira, spre exemplu, să alerge 120 de minute ca în prima tinereţe. Dar, dincolo de toate, este victoria unui public care ştie ce înseamnă să împingă o echipă de la spate. Cel mai frumos public din România. Suporterii Petrolului. Din Ploieşti.

Răzvan Panaitescu scrie şi pe www.galbenalbastrii.ro. 

AICI puteţi vedea cum s-a trăit meciul cu FC Vaslui şi bucuria de la final a “lupilor” împreună cu suporterii, intrarea galeriei din minutul 10 şi câteva dintre mesajele care au făcut parte din protestul împotriva abuzurilor comise de jandarmerie.

Foto:facebook.com