Ploieștiul Patria Noastră

Recunosc că m-am temut de meciul de la Târgu-Jiu, în ideea că orice pas greşit al Petrolului ar fi însemnat aproape spulberarea visului frumos de a câştiga al cincilea titlu din istoria clubului. M-am temut când am văzut pozele postate de băieţi pe Instagram cu o zi înaintea meciului. -4 grade Celsius puţin după prânz, antrenament cu cagule pe faţă şi doar două zile rămase până la vacanţa de iarnă. M-am temut şi mai rău atunci când am văzut primele cadre ale transmisiei de la Digi Sport, cu gheaţa aşezată şi pe nodurile plaselor şi Pandurii îmbrăcaţi în alb, care păreau nişte năluci pe un camp acoperit de ceaţă. Imaginile accidentării horror suferite de Dan Roman la Botoşani câteva ore mai devreme m-au făcut să mă tem de ce e mai rău atunci când am văzut în ce hal arată terenul de la Tâgu-Jiu.

Un teren îngheţat aşa cum a fost cel pe care s-a jucat aseară nu este neapărat duşmanul unei echipe sau a alteia, ci în primul rand al fotbalului. Se aleargă greu, echilibrul este principala preocupare a jucătorilor, iar instinctul de conservare pune stăpânire pe exprimarea fiecăruia. Rezultatul este o nivelare a valorilor individuale şi a posibilităţilor jucătorilor de a-şi pune în valoare calităţile. La bara lui Hamza Younes din minutul şapte, sau câteva minute mai târziu, la faza la care Albin a scăpat singur spre poarta lui Stanca, ai noştri păreau desprinşi din secvenţele cu Tom şi Jerry, în care pisica se chinuia să alerge şoarecele în casa îngheţată total.

Dincolo de valoare, pe care Petrolul a arătat-o din plin în acest an, o echipă care se vrea campioană trebuie să treacă şi proba caracterului. Iar lupii galbeni au trecut aseară cu brio cel mai important examen. Au dovedit că au resurse pentru a se adapta mai bine pe un teren imposibil, au dovedit că pot câştiga un meci în care ambiţia şi spiritul de sacrificiu sunt mai importante decât preluarea fină, driblingul sau pasa pe culoar. Aşa cum spunea Guilherme, tot pe Instagram, “dacă au fost condiţiile proaste, noi am arătat că ştim să jucăm şi un meci urât”. Campionatul se câştigă în luna decembrie, spun englezii mai mult din cauza programului dens pe care îl au ei în această perioadă. Aşa am spus şi eu înaintea acestei luni, cu gândul la frig, zăpadă sau terenuri îngheţate. Dovedind resurse greu de bănuit pentru un grup de jucători dintre care mulţi nu au jucat niciodată în asemenea condiţii, Petrolul a încheiat aseară anul cu o victorie mai mare decât cele trei puncte puse în joc. Victoria caracterului şi a spiritului de echipă.

Încă o dată, o menţiune pentru Hamza Younes, golgeterul care materializează eforturile întregii echipe cu reuşitele sale de nouar autentic. Fără golurile tunisianului, ajuns la cota nouă în actualul sezon, Petrolul ar fi avut cu 14 puncte mai puţin. Cu U Cluj (în tur şi în retur) şi aseară, Hamza a adus prin golurile sale nouă puncte şi mă întreb mereu unde ar fi fost galben-albaştrii fără accidentarea care l-a ţinut trei luni departe de teren. Înaintea meciului cu Steaua, Cosmin Contra dezvăluia că aşteaptă mai mult de la Younes şi vorbea despre o discuţie în care i-a şi explicat despre ce este vorba. A sunat mai mult ca un învăţător care cere mai mult de la un premiant decât de la un elev obişnuit, dar între timp sunt convins că Hamza al nostru şi-a câştigat pe merit coroniţa. Iubit ca nimeni altul de către suporterii petrolişti, atacantul simte afecţiunea de care are parte şi răspunde făcându-şi meseria (citeşte AICI un interviu cu golgeterul petrolist) Iar meseria sa este golul. Hamza Younes nu este mai presus decât coechipierii săi, fiindcă munca este a întregii echipe. Hamza este însă acel purtător de drapel care stă în faţa delegaţiilor olimpice şi flutură speranţele noastre pentru un obiectiv istoric.

Răzvan Panaitescu scrie şi pe galbenalbastrii.ro

Citeşte AICI cronica ultimului meci al Petrolului din 2013.