Ploieștiul Patria Noastră

Știri

 Ultima oră

File de poveste – perioada Juventus! Episodul IV – „VICECAMPIOANĂ A ŢĂRII LA DOAR UN AN”

File de poveste – perioada Juventus! Episodul IV – „VICECAMPIOANĂ A ŢĂRII LA DOAR UN AN”
februarie 09
02:08 2014

EDIŢIA 1925/1926

VICECAMPIOANĂ A ŢĂRII LA DOAR UN AN

La distanţă de numai o jumătate de an de la înfiinţare, clubul Juventus ajunsese să fie cunoscut şi peste graniţele ţării datorită inimosului său preşedinte. Extrem de ambiţios şi adept al performanţei, Ettore Brunelli a contractat un meci în compania unui club străin, în dorinţa de a verifica forma numeroşilor „stranieri” din curtea Juventusului, cărora li se alătura un valoros atacant italian: Carlo Archimede Melchior. Aşa se face că luni, 29 iunie 1925, flăcăii din bulevardul Regina Elisabeta au disputat primul joc internaţional din istoria clubului. E drept, unul amical. Partenerul de întrecere le-a fost gruparea cehă SK Slavia Praga. Partida s-a jucat în Capitală, pe terenul „Romcomit”, la orele 18,00 şi a fost arbitrată de englezul A. Rolton. Victoria la limită a gazdelor, cu 2-1 (0-1), prin golurile marcate de Brauchler (’47) şi Melchior (’89) respectiv, Rysvani (’10), i-a extaziat pe cei aproximativ 4.000 de spectatori. Să-i trecem în revistă pe cei 22 de combatanţi: Juventus: Dezideriu Lacky – Svetozar (Kika) Popovici, Bruno Bamberger – Roland Pfann, Vincenzo Migotti, Nicolae Cseh – Gyula Dobo, Carlo Archimede Melchior, Giacomo Moretti, Iosif Brauchler, Iosif Djuris. Slavia Praga: Doborsky – Pavlin, Nytl – Stepanek, Lokaicek, Rozvoda – Janovsky, Rysvani, Landmann, Hruby, Tosner. Întreaga echipă juventistă a evoluat cu o ambiţie şi o dăruire demne de toată lauda. Însă, mai presus de toţi, remarcaţi au fost halfii Pfann şi Moretti.

Preambulul ediţiei de campionat 1925/26 pentru cel dintâi eşaIon valoric al campionatului regiunii Bucureşti avea să-l constituie un turneu de baraj. Despre ce este vorba? În şedinţa din 3 august 1925, Comisia Regională de Foot-ball Bucureşti luase hotărârea ca, începând cu acest sezon competiţional, echipele să fie împărţite în două categorii valorice. Astfel, categoria „Onoare” urma să aibe o singură serie alcătuită din opt echipe. Acestea erau primele trei clasate în seriile A şi B ale ediţiei 1924/25 (Tricolor, Venus, Colţea, Macabi, Sportul Studenţesc şi Olympia). Pentru completarea seriei se organiza un turneu de baraj la care participau celelalte patru grupări ale categoriei I din ediţia tocmai încheiată: bucureştenele Juventus, Unirea şi Val Vârtej, cărora li se alătura Prahova Ploieşti. Sistemul de disputare al turneului era cel cu jocuri într-o singură manşă, fiecare cu fiecare. La sfârşit, primele două clasate urmau să evolueze în seria I alături de cele şase enumerate mai sus, iar ultimele două, împreună cu CAB, ultima clasată în ediţia anterioară, coborau în seria a II-a, denumită „Promoţie”. La turneul de baraj, care se disputa pe terenuri neutre, aveau drept de joc toţii fotbaliştii legitimaţi la cluburile respective până la data de 1 august 1925, cu drept de joc de la acea dată. După trei evoluţii de excepţie, Juventus avea să se impună de o manieră categorică. Cu trei victorii în tot atâtea meciuri şi un golaveraj de 17-3, oamenii lui Brunelli izbuteau să-şi câştige dreptul de a rămâne în elita regională bucureşteană a sportului-rege.

Înaintea debutului noii ediţii de campionat, juventiştii au mai susţinut două jocuri internaţionale, cu caracter amical. La 6 septembrie 1925 au repurtat un alt succes în faţa unei echipe de sorginte slavă. Un categoric 3-0 (0-0) cu bulgarii de la Slavia Sofia, tot pe arena din bulevardul Regina Elisabeta. articol Juventus bate VasasLa exact două săptămâni, pe 20 septembrie, acelaşi stadion bucureştean găzduia un nou examen dificil. Partenerul era de această dată o echipă cu „ştaif”: Vasas Budapesta, multiplă campioană a Ungariei. La capătul unui joc foarte atractiv, care i-a entuziasmat pe cei peste 2.500 de spectatori, gazdele s-au impus cu un uluitor 5-2 (2-1). Golurile erau înscrise de Török (’6, ’33, ’54), C. Melchior (’51) şi I. Brauchler (’87) respectiv, Sipoş (’12) şi Masany (’65). Arbitrul clujean Lajos Nagy a condus următoarele echipe: Juventus: Dezideriu Lacky – Svetozar (Kika) Popovici, Bruno Bamberger – Roland Pfann, Vincenzo Migotti, Nicolae Cseh – Gyula Dobo, Carlo Archimede Melchior, Giacomo Moretti, Török, Iosif Brauchler. Vasas Budapesta: Nyergesz – Rottler, Kiraly – Masany, Klein, Kraicsovics – Koffler, Jellinek, Sipoş, Szentmiklosy, Himmer.

Ulterior, avea să se demonstreze că cele două victorii obţinute în compania unor adversari de calibru de peste hotare aveau să fie foarte bune stimulente morale pentru băieţii preşedintelui Brunelli. Dar, mai cu seamă succesul de senzaţie cu maghiarii. Pentru că în al doilea său an de activitate fotbalistică, echipa în albastru-roşu devenea în mod surprinzător campioana regiunii Bucureşti.

Seria categoriei I valorice avea să fie alcătuită, în cele din urmă, din 10 echipe. Comisia Centrală a Footbal Asociaţie dispusese ca, pentru ediţia de campionat 1925/26, în categoria I să crească numărul echipelor de la 8 la 10. Astfel, întrunit în regim de urgenţă în şedinţă extraordinară, imediat după disputarea etapei inaugurale, organul diriguitor al regiunii Bucureşti a desemnat echipele Unirea şi Isvor Sportul să activeze în seria „Onoare”. Desemnarea celor două grupări a fost una facilă: a treia clasată în turneul de baraj mai sus-menţionat, respectiv câştigătoarea categoriei a II-a valorice urmau să fie promovate. Astfel, programul de disputare al turului, întocmit iniţial, a fost modificat. Juventus, care nu disputase pe 27 septembrie jocul din prima etapă, cel cu Sportul Studenţesc, a debutat la 11 octombrie cu Prahova Ploieşti. A fost o partidă programată pentru etapa a VII-a şi desfăşurată în devans chiar pe terenul liderului, care avea punctajul maxim. Remiza albă obţinută părea să fie preludiul unui sezon de toamnă foarte benefic pentru tânăra echipă din Capitală. Nu a fost însă aşa deoarece, pe rând, Unirea şi apoi Tricolor au administrat juventiştilor înfrângeri. Victoria zdrobitoare din meciul cu „decanii” de la Colţea, un 7-0 care s-a dovedit a fi scorul turului, avea darul de a mai drege, cumva, busuiocul. A fost însă numai o chestiune de timp, pentru că următoarea deplasare, cea cu Olympia, s-a soldat cu un nou eşec. Aşa se face că, la finele sezonului de toamnă (29 noiembrie), Juventusul era pe locul al IV-lea, cu 7 puncte, un golaveraj de 17:8, având însă două restanţe (cu Macabi şi Venus). Ierarhia era condusă de Prahova Ploieşti, cu 15 puncte şi un golaveraj excelent (27:8), un lider care nu gustase din cupa amară a înfrângerii. Urmau apoi Tricolor (11p) şi Venus (10p) – campioana regională en titre.Giacomo Moretti

Exista, totuşi, pe undeva şi o palidă consolare. În fruntea golgeterilor turului, cu 7 reuşite, se afla şi juventistul Giacomo Moretti. Este cel care va rămâne scris în istoria clubului drept primul realizator de hat-trick, unul reuşit în amintitul meci cu Colţea. La egalitate cu acesta, în fruntea listei puncheurilor turului se mai aflau Ambrosz – 2 din penalty (Prahova) şi Fizzotti (Tricolor).

Duminică, 17 ianuarie 1926, orele 11.00, la sediul de pe bulevardul Regina Elisabeta, nr. 92, a avut loc adunarea generală a clubului, prilej cu care a fost ales următorul comitet de conducere: ETTORE BRUNELLI – preşedinte; SERGIU PETROVICI – vicepreşedinte; S. NENIŞOR – secretar; CONTI, BELIGRĂDEANU, C. BENEDETTI, căpitan C. DUMITRESCU, MAYER, N. MELBERT, PRETI, HENRY SAMUELLI – membri; ROTH, VARTAN, VAIDA – cenzori; PAPUCCI, C. FLUSS, avocat CANTUNIARI – comisia de disciplină.

Fire ambiţioasă, dublată de un permanent spirit de luptător pentru obţinerea performanţei, preşedintele Ettore Brunelli, de Crăciun, îşi pusese drept dorinţă câştigarea campionatului naţional. Pentru împlinirea acelui vis, în luna ianuarie a lui 1926, conducerea juventistă realiza un transfer în premieră pentru fotbalul bucureştean. Pe banca tehnică a grupării din bulevardul Regina Elisabeta era instalat antrenorul maghiar György Hlaway. Alegerea acestuia s-a dovedit, în cele din urmă, a fi una foarte inspirată. Jucător cu o bogată experienţă competiţională, fost echipier al multiplei campioane MTK Budapesta şi component de 22 de ori al primei reprezentative a Ungariei (al cărei căpitan a şi fost), acesta a reuşit un adevărat reviriment cu echipa în albastru-roşu. Victoria cu 3-2 (0-1) obţinută în faţa campioanei Venus, în prima din cele două întâlniri restante, disputată pe 7 martie, a fost piatra de temelie pentru un parcurs ce avea să fie fără cusur: nouă victorii şi două remize, cu un golaveraj de 26:12. Nu este lipsit de importanţă faptul că meciul restant din etapa inaugurală, cu Sportul Studenţesc, disputat pe 29 noiembrie, a fost anulat. În şedinţa din 7 martie 1926, Comisia Centrală a Foot-ball Asociaţiei a admis apelul formulat de clubul studenţilor şi a dispus rejucarea partidei pentru data de 14 martie. Această decizie a fost comunicată oficial după victoria juventiştilor în jocul cu Venus. Ca urmare, întâlnirea în care Juventus se impusese cu 6-1 avea să sufere o altă reprogramare tocmai pentru data de 6 iunie. Astfel, decizia comisiei îi cobora pe elevii lui Hlaway tocmai pe a şasea treaptă a ierarhiei, înaintea începerii partidelor din retur. Încet, dar sigur, au urmat alte patru victorii. Dintre acestea, merită să amintim extrem de categoricul 4-1 (3-0) cu liderul Prahova, precum şi concludentul 4-2 (2-1) cu campioana Venus, victorie obţinută în deplasare. Aşa se face că oamenii lui Brunelli ajungeau pe treapta a II-a cu cele 17 puncte acumulate, la numai două lungimi de vârful ierarhiei, acolo unde încă mai tronau ploieştenii de la Prahova. Au urmat apoi, pe parcursul a doar trei zile (13 şi 16 mai), alte două runde benefice pentru juventişti. După 3-0 cu Sparta (fosta Isvor Sportul din tur) şi 6-0 cu Macabi, flăcăii în albastru-roşu luau locul vechiului lider, preluând „tricoul galben”, culoarea tradiţională a ploieştenilor. Din acel moment şi până la final, cei din bulevardul Regina Elisabeta nu au mai cedat şefia, obţinând primul titlu de campioni. Ce-i drept, un titlu regional, în chiar al doilea an al său de la înfiinţare, cu toate că nu i se îngăduise folosirea în meciurile de campionat a jucătorilor străini de care dispunea. Înfrângerea drastică a Prahovei în faţa Juventusului avea să însemne începutul sfârşitului pentru ploieşteni. Acelui sever 1-4 nu avea să-i mai urmeze până la finele competiţiei nicio victorie (1-8 cu O-lympia, 1-1 cu Sparta, 2-4 cu Venus şi 1-4 cu Unirea).

Inegalabilul cronicar sportiv Ioan Chirilă a făcut cunoscut, în cartea sa „Zile şi nopţi pe stadion”, profesionalismul tehnicianului de origine maghiară al Juventusului, folosind mărturiile antrenorilor Costel

Rădulescu şi Coloman Braun-Bogdan:

„Costel Rădulescu (managerul şi antrenorul echipei naţionale pentru Montevideo 1930) e de părere că a văzut pentru prima oară un antrenament modern pe terenurile bucureştene în anul 1928 (1926 n.a.), cînd echipa Romcomit, care îşi avea arena pe locul pe care se află astăzi Facultatea de Drept, a angajat un antrenor străin, Hlawai. Costel Rădulescu susţine că Hlawai a fost primul antrenor care a încercat să cultive o anume rigoare în antrenament, mărind durata şi intensitatea lucrului, aducînd o serie de exerciţii care nu mai aparţineau doar gimnasticii, ci încercau să facă o legătură cu fotbalul.”

Profilul de antrenor al lui Hlawai a fost surprins cu multă intuiţie de antrenorul emerit Braun, pe atunci jucător la Romcomit.

În ziua în care Hlawai a fost prezentat echipei de către conducătorul clubului, Brunelli, director al Băncii Co-merciale Italiene din Bucureşti, a urmat o scenă interesantă. Hlawai a ascultat politicos numele jucătorilor, posturile pe care le ocupa fiecare în cadrul echipei, şi apoi s-a adresat directorului : „Vă mulţumesc pentru prezentarea jucătorilor. Dar vă rog să-mi permiteţi să fac abstracţie de posturile pe care ei le ocupă în echipă. Acestea fiind zise, Hlawai a organizat imediat trei-patru grupe de cîte cinci jucători şi le-a dat startul într-o cursă de aproximativ 100 de metri. După ce s-a consumat şi finala grupelor, Hlawai a spus: „Dumneavoastră, cei doi, care aţi dovedit cea mai bună viteză, veţi juca extreme. Următorii doi vor fi fundaşi, deoarece este necesar ca fundaşul să alerge cît o extremă. Al cincilea, în ordinea clasamentului, va fi centru înaintaş, care trebuie să mai aibă şi alte calităţi ş.a.m.d.”. Directorul Brunelli a tăcut şi a înregistrat, poate pentru prima oară, apariţia unei idei tehnice în organizarea echipei. Această idee, chiar dacă ar putea să pară rigidă – Hlawai a vrut, desigur, să simplifice lucrurile – reprezenta oricum un prim pas în aplicarea unui principiu, ceea ce însemna foarte mult într-o vreme cînd fotbalul continua să fie o ieşire la iarbă verde, duminica…”

Parcursul bun din campionatul regional, încheiat cu un palmares elocvent: 18   12   3   3   43:20   27p, a fost completat cu unul pe măsură şi în campionatul naţional. Aceasta era denumirea de la acea vreme a turneului final, la care, pentru al doilea an consecutiv, 10 grupări au luptat pentru cucerirea laurilor de campioană a României. Din punct de vedere fotbalistic, teritoriul României era împărţit în 12 regiuni. Cele 10 participante erau campioanele regiunilor Arad, Braşov, Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Oltenia, Oradea Mare, Sibiu şi Timişoara. Nu erau înscrise în competiţie regiunile Dunărea de Jos şi Moldova. Pentru stabilirea jocurilor din faza sferturilor de finală, trebuiau să se dispute două meciuri de baraj.

Într-unul din cele două jocuri de baraj, la Bucureşti, pe 20 iunie, Juventus a dispus cu 4-1 (2-1) de Crai Iovan Craiova, prin punctele înscrise de către I. Koszo, G. Moretti, C. Melchior şi G. Dobo din penalty, după ce oltenii deschiseseră scorul prin Paşalega, din penalty. Trebuie spus că oamenii lui Ettore Brunelli au evoluat în inferioritate numerică din cauza accidentării portarului Octav Stoian în minutele de la începutul jocului. Cum, în acea vreme, nu era admisă nicio înlocuire de jucători, nici chiar în cazul jucătorilor accidentaţi, între buturi a intrat fundaşul Constantin Veţianu. A urmat, după o săptămână, runda sferturilor de finală, tot în Capitală, în compania sibienilor de la Hermanstadter Turn Verein, care încheiaseră campionatul regional cu următoarea linie de clasament: 12   8   1   3   39:27   17 p. A urmat un nou succes al juventiştilor, obţinut de această dată cu scorul de 3-1 (2-1), datorită golurilor reuşite de V. Cristescu, G. Moretti şi C. Melchior din penalty, respectiv Hochmann. În poarta elevilor lui Hlaway, locul lui Octav Stoian, nerefăcut, era luat de rezerva sa, Tănase Cristescu. De menţionat este faptul că, după ce oaspeţii au redus din diferenţa de două goluri, G. Moretti a ratat un penalty.

Faza semifinalelor avea să aducă în faţa campioanei Bucureştilor pe basarabenii de la Fulgerul Chişinău. Oamenii căpitanului Sever Slătineanu trecuseră în faza sferturilor de finală învingând, în deplasare, cu 1-0 (1-0), pe Hackoah Cernăuţi, după câteva peripeţii. Despre ce este vorba? Tot la 27 iunie 1926 (data stabilită pentru disputarea fazei sferturilor de finală), la Cernăuţi s-a disputat jocul dintre Maccabi şi Fulgerul Chişinău, încheiat cu scorul de 1-4. Acest meci avea să fie anulat, însă, ca urmare a unor contestaţii depuse de alte două grupări cernăuţene, Jahn şi Hackoah care-şi revendicau, fiecare, titlul regional. Forul coordonator de la Bucureşti („Comisiunea Centrală de Foot-ball Asocaţie”) l-a trimis la faţa locului pe Octav Luchide, membru al comisiei. Acesta a decis ca titlul regional pentru ediţia 1925/26 să le fie atribuit celor de la Hackoah, care urmau să dispute la 11 iulie meciul din faza sferturilor de finală cu Fulgerul Chişinău, la Cernăuţi. Partida nu s-a putut desfăşura din cauza faptului că, înaintea fluierului de start, pe terenul de joc au năvălit jucătorii de la Jahn Cernăuţi, autori ai unei contestaţii care, însă, fusese respinsă. Meciul avea să se joace, totuşi, după două zile, marţi, 13 iulie 1926, fiind câştigat de Fulgerul Chişinău prin golul marcat de Potenz.

Întâlnirea disputată la 18 iulie pe arena „Romcomit”, în cadrul semifinalelor Campionatului Naţional, s-a încheiat în mod surprinzător, nedecis. De ce surprinzător? Deoarece basarabenii disputaseră cu numai cinci zile în urmă jocul de la Cernăuţi, la care se adăuga şi oboseala drumului parcurs cu trenul pe ruta Chişinău – Bucureşti. În plus, Miklossy, portarul Fulgerului, s-a accidentat înaintea fluierului de start, fiind înlocuit între buturi de fundaşul Kovacs, motiv pentru care oaspeţii au evoluat în zece jucători pe tot parcursul meciului. A fost un 2-2 (1-1) datorat golurilor marcate de I. Brauchler (’29) şi G. Dobo (’75 – penalty), respectiv Ludwig (’44) şi Ströck II (’89). Se impunea astfel necesitatea unei rejucări a partidei pentru a se stabili numele uneia dintre finaliste. A urmat o altă confruntare cu gruparea basarabeană, jucată la 20 iulie, tot în Bucureşti, arbitrată de acelaşi clujean Lajos Nagy. Rejucarea s-a soldat cu victoria clară a oamenilor lui Ettore Brunelli cu un clar 4-1 (2-0), deşi portarul Miklossy îşi revenise şi a jucat. Marcatorii celor cinci goluri au fost G. Moretti (2), V. Cristescu şi G. Dobo respectiv Oslenay. Aşa se face că Juventus ajungea în onoranta postură de a-şi disputa şansele pentru cucerirea laurilor naţionali.

Numai că, odată ajunşi în finală, discipolii lui Hlaway se loveau de o situaţie aproape similară celei din turul anterior, în privinţa desemnării adversarului. Campioana regiunii Timişoara fusese desemnată echipa Clubul Atletic Timişoara (CAT). Aceasta îşi adjudecase titlul în urma victoriei cu 1-0 (0-0), obţinută la data de 13 iunie, în dauna Chinezului. În urma victoriei din meciul direct, situaţia finală în clasamentul regiunii Timişoara se prezenta astfel: 1. CAT 14   12   2   0   42:12   26 p, 2. Chinezul 13   11   1   1   83:10   23 p. La fel ca şi în cazul regiunii Cernăuţi, ocupanta locului secund a depus o contestaţie împotriva declarării CAT-ului drept campioană. Mai mult, pe 27 iunie 1926, în cadrul sferturilor de finală, Stăruinţa Oradea eliminase CAT-ul din cursa pentru titlu, după un edificator 5-2 (2-2). În şedinţa sa din 30 iunie, acelaşi for diriguitor din Capitală, prezidat de dr. Aurel Leucuţia, prin Decizia nr. 26, anula titlul de campion regional atribuit Clubului Atletic Timişoara, dispunea rejucarea partidei dintre cele două rivale timişorene, precum şi anularea jocului din cadrul sferturilor de finală ale Campionatului Naţional, cea câştigată de orădenii de la Stăruinţa. Rejucarea sfertului de finală a fost programată pentru data de 11 iulie 1926. Din acest motiv a fost amânată şi disputarea fazei semifinalelor competiţiei naţionale cu trei săptămâni. Rejucarea meciului CAT – Chinezul a fost programată pentru joi, 8 iulie, dar, CAT-ul nu a primit cu bucurie vestea rejucării derbyului, iar în semn de protest nu s-a prezentat la terenul de joc, motivând faptul că nu poate prezenta echipa într-o zi lucrătoare. Astfel, gruparea Chinezul a fost declarată victorioasă la „masa verde”, devenind campioana regiunii Timişoara pentru al cincilea an consecutiv. Reuşea încoronarea la toate ediţiile începând din anul 1921, adică de când se hotărâse disputarea Campionatului Naţional în două faze: întâi cea regională, apoi cea naţională. Numai că, fără a umbri meritele jucătorilor săi, unii valoroşi fără doar şi poate, gruparea ceferistă din Banat obţinuse pentru a doua oară titlul regional în urma unor decizii birocratice, după cea de la finalul ediţiei 1923/24. Titlul obţinut îi conferea Chinezului, fireşte, dreptul de a lua parte la jocurile fazei finale. Era a doua calificare ciudată a Chinezului în faza finală a Campionatului Naţional. În cele 13 jocuri ale ediţiei 1925/26, excluzând partida „cu cântec”, cea cu CAT-ul, realizase un golaveraj de senzaţie (86-11). Era o medie de peste şase goluri marcate pe meci. Forţa ofensivă a grupării timişorene avea să se facă simţită şi cu ocazia confruntărilor din cadrul turneului final. La data de 11 iulie, în cadrul sferturilor de finală s-a disputat meciul dintre Stăruinţa Oradea şi Chinezul Timişoara. Echipa bănăţeană s-a impus în deplasare cu un sever 5-0 (2-0), scor care o califica în semifinale. După o săptămână, timişorenii marcau din nou în cinci rânduri. De astă dată „victime” erau vecinii arădeni ai AMTE-ului (viitoarea AMEFA). Victoria cu 5-2 (2-0) din urbea de pe Mureş, obţinută în urma unui meci tensionat, soldat cu incidente, le deschidea timişorenilor drumul spre finală.

În etapa decisivă, Chinezul urmau să întâlnească Juventusul bucureştean, aflat în premieră în onoranta postură. Nu este lipsit de interes faptul că noua campioană a regiunii Timişoara era, totodată, şi campioana ţării în exerciţiu. Vreme de patru ani la rând, Chinezul era deţinătoarea titlului naţional. Acestor date, le trebuie adăugat în mod obligatoriu şi un aspect extrem de important, ce nu trebuie omis, pe care îl menţiona în cartea sa „Football – studiu documentar şi critic” dr. ing. Virgil Economu: „Din anul 1924 până în 1928, două cluburi îşi disputau hegemonia în ţara noastră: – „Chinezul” din Timişoara şi „Juventus” din Bucureşti. Clubul timişorean era pe curba descendentă în timp ce „Juventus” se găsia în necontenit progres” Cele două pretendente la titlul naţional susţinuseră la data de 25 octombrie 1925 o partidă amicală, pe care timişorenii şi-au adjudecat-o cu 2-1 (1-1), în frumoasa urbe de pe malurile Begăi.

Duminică, în prima zi de gustar a lui 1926, în Timişoara, arena „Banatul” devenise neîncăpătoare cu prilejul ultimului act al Campionatului Naţional, ediţia 1925/26. Mai toate declaraţiile şi pronosticurile date în săptămâna premergătoare finalei, îi indicau favoriţi cerţi pe fotbaliştii bănăţeni. Meciul, desfăşurat pe un teren moale din cauza ploii căzute, a fost echilibrat şi încrâncenat, jucându-se de la egal, la egal. Rezultatul final de 3-0 (1-0) în favoarea gazdelor nu reflectă fidel realitatea existentă pe teren. După mai bine de o primă jumătate de oră, scorul a fost deschis în urma unui penalty făcut de halful stânga Grigore Grigoriu şi transformat de Tänzer. Scorul pauzei avea să rămână înscris pe tabelă şi ceva mai bine de prima jumătate a actului secund. Apoi, în interval de numai patru minute, interul stânga Semler a punctat de două ori, dând contur rezultatului final şi aducând liniştea în tabăra gazdelor. Şi, cum o nenorocire nu vine singură, după alte patru minute, Giacomo Moretti şi Carlo Archimede Melchior, cei mai periculoşi atacanţi juventişti, au fost eliminaţi. Mai mult, blestemul accidentărilor portarului Octav Stoian îi afecta iar pe oamenii lui Ettore Brunelli. Lovit în urma unei învălmăşeli produsă în propriul careu, goalkeeperul bucureştean a fost nevoit să părăsească terenul. Şi cum schimbările de jucători nu se acceptau, locul lui Stoian era luat de Grigore Grigoriu, astfel încât campionii Bucureştiului încheiau jocul în opt oameni. Golurile lui Mihai Tänzer (’35 – penalty) şi Gustav Semler (’70 şi ’74), îi aduceau Chinezului al cincilea titlu naţional. Avea să fie penultimul din seria celor şase cucerite consecutiv.

Ţinând cont de contextul în care s-a desfăşurat finala, înfrângerea Juventusului nu trebuie percepută drept una ruşinoasă. În sprijinul acestei afirmaţii vine şi fragmentul inegalabilului Ioan Chirilă, care, în cartea sa Glasul roţilor de tren, ilustrează valoarea multiplei campioane Chinezul redând amintirile lui Ion T. Ion, un pătimaş suporter „vişiniu”. Nu era mai prejos nici echipa „roş-albaştrilor” unde juca Grigore Grigoriu, venit la campioana Bucureştiului după cinci ani petrecuţi la Venus (1918-1923) şi alţi doi la CFR:

„În noaptea aceea m-am gândit că suntem, totuşi, o echipă mică. Şi că urcăm tare greu. Până la Chinezul era cale lungă. Juventus, şi el, îşi făcuse o trupă cu nume mari. În 1926, Chinezul din Timişoara jucase finala pe ţară cu Juventus. 3–0 pentru Chinezul. N-aveai ce face. Rudy Wetzer, Vogl, Tanzer… Dar nici cu Juventus nu-mi era ruşine. Melchior, Stoian, Dobo, Moretti. Nea Grigore (n. a. Grigoriu), cel care se gândise, împreună cu Geza, să înfiinţeze C.F.R.-ul, trecuse la Juventus, ca să poată juca într-o echipă mai mare. Şi juca. L-am văzut half de margine, atunci, în finala de la Timişoara…

La vreo două luni după finală, Chinezul a repetat scorul cu F. C. Bilbao, tot la Timişoara. 3–0 ! Şi ce erau spaniolii !…

 

Campionatul regiunii  Bucureşti

 

Turneu de baraj pentru Categoria I – Onoare

 

23.08.1925 Juventus – Unirea 7-1 (4-0) Au marcat: V. Migotti (’23 – pen., ’33 – pen.), G. Moretti (’31, ’59), I. Brauchler (’34, ’85), Török (’76) / T. Niculescu (’66 – pen.). Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Ion Motoroi – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Vincenzo Migotti, 6. Grigore Grigoriu – 7. Aurel Schei, 8. Török, 9. Giacomo Moretti, 10. Iosif Brauchler, 11. Sergiu Petrovici. Unirea: 1. D. Niculescu – 2. Şt. Fianu, 3. Beligan – 4. Irimescu, 5. Kelemen, 6. Mihăilescu I – 7. Dose, 8. E. Niculescu, 9. V. Negulescu, 10. Mihăilescu II, 11. Neacşu. Arbitru: Alfons Vogel. Stadion: Macabi.

În cealălaltă partidă: Prahova – Val Vârtej 7-2 (3-1).

Iată cum a fost ilustrată în presa vremii cronica primei confruntări de baraj, cea dintre Juventus şi Unirea:

cronica meci Juventus - Unirea 7-1„Lupta celor patru

 

JUVENTUS  2  PUNCTE

PRAHOVA  2  PUNCTE

UNIREA  0  PUNCTE

VAL VÂRTEJ  0  PUNCTE

 

Juventus–Unirea 7:1 (4:0)

 

Unul din comentatorii cei mai înfriguraţi a matchurilor de football declara într’o zi cu multă autoritate că mingia e rotundă şi că acestui fapt trebue să i se atribue orice surpriză. Cred că acest argument este singurul pe care poate să-l invoce clubul oborean, relativ la dezastrul de alaltăeri.

Când, îmbrăcaţi în pijamale (deşi era o căldură excesivă !) cei unsprezece jucători de la Juventus şi-au făcut apariţia, majoritatea spectatorilor de pe arena Macabi scontau o victorie a lor, o victorie însă cu o altă fizionomie decât cea care a urmat.

Stau şi mă întreb dacă Unirea nu ar fi putut obţine un scor mai onorabil. Sfertul de ceas de la început, care a fost al ei ne-a arătat că echipa avea posibilitatea să reziste, poate chiar să învingă. Din nefericire la primele atacuri mai ordonate ale adversarilor, apărarea oborenilor s’a dovedit de o slăbiciune absolut condamnabilă. Aceiaş nesiguranţă, aceiaş fragilitate care i-a silit să închine steagul în faţa Braşoviei şi a multor alte echipe, înregistrând scoruri pe care nu le merită. Posedând deci o apărare sub orice critică, Unirea a avut nenorocul să găsească o linie de înaintare de o clasă evident superioară. De aici explicaţia rezultatului de 7:1.

Chiar în aceste condiţii vitrege echipa albă putea să scoată o performanţă mai onorabilă, dacă unii din jucători nu şi-ar fi pierdut cu totul capul. Cred că niciunul din cei două mii de spectatori nu a înţeles motivul pentru care Fianu a provocat primul penalty. Gestul său de a se repezi cu mâna după mingie, ca şi cum ar fi fost portar, dă dovadă de o lipsă complectă de seriozitate şi de simţul răspunderii. Ceia ce este şi mai curios contra acestor atitudini nesportive, majoritatea echipei a luptat cu inimă până la sfârşit deşi erau bătuţi, iremediabil bătuţi.

Juventus a prezentat un <<11>> care-I asigură de departe primul loc în aceste matchuri de selecţie. Se cunoaşte încă lipsa de antrenament, care însă va dispare la a doua întâlnire. Din această cauză a avut la început câteva momente de slăbiciune. Matchul în sine a fost lipsit de interes. Unirea, cu soarele în faţă, domină în primul sfert de ceas, dar nu ştie să profite de scăpările dese ale fundaşului Sile Georgescu. Câteva lovituri slabe trec afară sau sunt respinse de Căpşuneanu. După ce Juventus se desmeticeşte jocul ia o altă întorsătură, poarta lui Duică este asaltată în mod continuu şi în minutul 23 Fianu comite un hands inexplicabil în suprafaţa de pedeapsă. Migotti trage colţ şi deschide astfel scorul. În minutul al 31-lea Moretti singur în faţa porţii introduce uşor mingia în plasă. Două minute mai târziu un nou penalty dă ocazie lui Migotti să reediteze isprava. Patru zeci de secunde după aceasta Brauchler marchează din nou, în urma unei combinaţii foarte reuşite între Moretti, Toeroek. Până la pauză jocul nu mai prezintă nici o fază interesantă.

La reîncepere Unirea încearcă să reacţioneze. Kelemen şi tripleta dela înaintare lucrează cu multă inimă dar aceasta nu împiedică pe Moretti să adauge încă un goal în minutul al 14-lea. În loc să se descurajeze Oborenii reiau ofensiva şi după şapte minute de joc în apropierea porţii lui Căpşuneanu izbutesc să înscrie punctul de onoare. Duică transformând un penalty (minutul 21). Unirea mai are câteva momente de superioritate după care <<maşina de fabricat goaluri>> se pune iarăşi în mişcare şi, rând pe rând Toeroek şi Brauchler marchează ultimele două goaluri (minutul 31 şi 40.).

La Juventus jucătorii de la A şi Vasiliu au luptat cu ardoare. Căpşuneanu, în faţa unor adversari nesiguri, şi-a permis luxul să joace elegant şi precis.

Kelemen a fost cel mai bun om al învinşilor.

Formaţiile:

Juventus: Căpşuneanu, Sile, Motoroi, Vasiliu, Migotti, Grigoriu, Schei, Toeroek, Moretti, Brauchler, Cocoş.

Unirea: Duică, Fianu, Bilegan, Irimescu, Kelemen, Michăilescu I, Dosza, Niculescu, Negulescu, Michăilescu II, Neacşu.

Arbitru: Vogel

Speaker”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 134, Marţi, 25 August 1925)

 

30.08.1925 Juventus – Val Vârtej 7-1 (3-0) Au marcat: V. Migotti (2 – ambele pen.), Török (2), I. Brauchler, G. Moretti (2) / Şt. Alexandriu. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Ion Motoroi, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Vincenzo Migotti, 6. Grigore Grigoriu – 7. Aurel Schei, 8. Török, 9. Giacomo Moretti, 10. Iosif Brauchler, 11. Sergiu Petrovici. Val Vârtej: 1. D. Ionescu – 2. Şt. Angelescu, 3. Niculescu – 4. M. Angelescu, 5. Şt. Alexandriu, 6. Biloi – 7. Stănescu, 8. Christodulo, 9. R. Hillard, 10. Sucărescu, 11. Ştefănescu. Arbitru: Alfons Vogel. Stadion: Unirea.

În cealălaltă partidă: Unirea – Prahova 1-1 (1-1).

Iată cum suna cronica celui de-al doilea meci de baraj disputat de Juventus:

„Lupta celor patru

 

JUVENTUS  4  puncte

PRAHOVA  3  puncte

UNIREA  1  punct

VAL VÂRTEJ  0  puncte

 

Matchurile de selecţie au intrat în faza decisivă. Cele două întîlniri de Duminecă au dat indicaţii precise asupra favoriţilor soartei care vor rămâne în categoria I-a. Într’adevăr Juventus, prin uşoarele victorii repurtate şi-a asigurat locul întâi pe care nu poate să-l mai piardă, eventualitatea unei înfrângeri din partea Prahovei fiind prea puţin probabilă. Pentru locul al doilea lupta pare tranşată în favoarea Prahovei. Dacă Dumineca viitoare Unirea bate pe Val Vârtej, ea va fi la egalitate cu clubul din Ploeşti, dar în acest caz subcomisiunea va alege după raportul de goaluri unde Prahova este şi va rămâne superioară. Dacă se ia actualul <<goal average>> Prahova are 2,66 iar Unirea 0,25 prin urmare, pentru o reabilitare a clubului oborean ar trebui ca Juventus să bată pe Prahova cel puţin cu 6–0 iar Unirea să bată pe Valul cu cel puţin acelaş scor. Ori, dacă o înfrângere netă a ultimului poate fi scontată, nu credem că galbenii să sucombe în faţa Juventusului cu un scor aşa ridicat şi aceasta din două motive: ploeştenii şi-au făcut desigur şi ei socoteala punctelor şi vor lupta din răsputeri având şansă să marcheze unul sau două goaluri şi al doilea Juventus va pune în linie contra lor o echipă din care vor lipsi Brauchler şi Moretii, cei doi făcători de goaluri.

Situaţia Unirei ne apare deci ca aproape pierdută.

În ceeace priveşte Val Vârtejul, el şi-a lichidat socotelile. Înfrânt a doua oară cu un rezultat aşa de sever, şi-a asigurat locul la categoria II-a. De altfel cele două lecţii dureroase care le-a primit, au dovedit lumei sportive bucureştene că echipa galben-violetă nu mai poate figura cu cinste în prima categorie.

SPEAKER

*

Juventus – Val Vârtej 7:1 (3:0)

 

În faţa asistenţei reduse, d. Vogel dă semnalul începerii la ora 5 jum.

Juventus: Căpşuneanu; Motoroi, S. Georgescu; Vasiliu, Migotti, Grigoriu; Schei, Toeroek, Moretti, Brauchler, Petrovici.

Val Vârtej: Ionescu D.; Angelescu St., Niculescu; Angelescu M., Alexandriu, Mexi; Stănescu, Cristodulo, Ricci Hilard, Sucarescu, Ştefănescu.

După cum se vede Juventus are formaţia cu care a zdrobit pe Unirea pe când Val Vârtejul îşi permite luxul să joace cu mai multe rezerve între cari ia loc şi Mexi.cronica meci Juventus - Val Vartej 7-1

Jocul începe printr’un atac al Valului, condus de Hillard care trage în braţele lui Căpşuneanu. După câteva minute de joc şovăielnic, Juventus trece la atac, Brauchler şi Moretti trag de mai multe ori pe deasupra, apoi un corner trimis cu preciziune de primul, provoacă un penalty transformat de Migotti. După această ispravă Juventus continuă să domine fără a putea înscrie vreun nou punct. Galben-violeţii luptă din răsputeri şi îşi creiază câteva situaţii favorabile obţinând şi un corner. După aceasta Juventus revine şi Toeroek marchează în urma unui mare efort personal. Tot acelaş Toeroek trimite o passă excelentă lui Brauchler care trimite din nou mingia în plasă (3:0). Alte câteva atacuri sunt oprite prin off-side.

După pauză Juventus pare dispus să ridice scorul. Ionescu blochează un shoot greu al lui Toeroek  iar ceva mai târziu Migotti bate prea sus o lovitură din 16 m. Val Vârtej îşi mai dă puţin aer graţie unor descinderi efectuate de Ricci şi Ştefănescu. În urma uneia din ele Sile degajează cu putere, Brauchler prinde mingia, dribblează fundaşii şi trage. Ionescu respinge încet dând prilej lui Moretti să marcheze al patrulea punct. Acelaş jucător înscrie şi goalul următor din passa lui Petrovici. Din neglijenţa lui Angelescu, Toeroek strecoară pentru a şasea oară mingia în plasă. În sfârşit un foul al lui Mexi, sancţionat cu 11 metri, dă prilejul lui Migotti să încheie scorul.

Mai sunt câteva minute de joc. Valul încearcă să reacţioneze, trece pe terenul Juventusului şi, din 16 m., Alexandriu plasează o lovitură foarte frumoasă pe care n’o poate prinde Căpşuneanu. Cu această ultimă fază jocul se sfârşeşte.

Toeroek şi Migotti au jucat mai bine ca în contra Unirei. Restul echipei a fost bine.

La Val Vârtej, Alexandriu a arătat o formă neobişnuită. E un element de mare valoare. Hillard şi Angelescu au fost plini de însufleţire. Tovarăşii lor însă au dovedit o slăbiciune excesivă.

CAMOR”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 137, Marţi, 1 Septembrie 1925)

 

06.09.1925 Juventus – Prahova 3-1 (1-1) Au marcat: Török (2), I. Lucas (pen.) / Nenişor. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Ion Motoroi, 6. Grigore Grigoriu – 7. Aurel Schei, 8. Török, 9. Bebe Rollea, 10. Iacob Lucas, 11. Sergiu Petrovici. Prahova: 1. Ambroszi – 2. Gheorghiu, 3. Niculescu – 4. Antonescu, 5. Vintilescu, 6. Zamfiropol – 7. Teodorescu, 8. Pavelescu, 9. N. Ionescu, 10. K. Dumitrescu, 11. Năstase. Arbitru: Petre Mănişoreanu. Stadion: CAB.

În cealălaltă partidă: Unirea – Val Vârtej 3-1 (0-1).

Iată enunţul cronicii ultimului meci de baraj al Juventusului, transcris din presa vremii:

„Juventus bate Prahova

 

Cu acest ultim match situaţia pare că se lămureşte definitiv. Juventus ocupă primul loc în matchurile de selecţiune iar Prahova se clasifică a doua, la 3 puncte diferenţă. Trebue să recunoaştem că ploeştenii au avut Duminecă o bună şansă de a bate echipa bucureşteană. Lipsită de aşii de la A, unsprezecele roş-albastru a jucat într’o formaţie absolut fantazistă.cronica meci Juventus - Prahova 3-1

Victoria obţinută în asemenea condiţii este cu atât mai meritorie pentru ei şi mai ruşinoasă pentru galbeni.

Când d-l Mănişoreanu dă semnalul începerii, echipele se prezintă în următoarele formaţii :

Prahova: Ambrozy; Marius Gheorghiu, Niculescu; Antonescu, Vintilescu, Zamfiropol, Teodorescu, Pavelescu, Preda, Kiki Dumitrescu, Nenişor Epure.

Juventus: Căpşuneanu, Veţianu, Sile Georgescu, Vasiliu, Motoroi, Grigoriu; Schei, Toeroek, Rollea, Lukas, Petrovici.

Juventus are mingia şi Töeröek ajuns în faţa porţii trage peste bară. După ce se joacă câteva momentela centru, Prahova trece la atac. Epure este bine servit, demarează pe tuşă şi centrează în faţa porţii unde Nenişor, bine plasat, transformă cu uşurinţă printr’un shoot la colţ.

După marcarea acestui prim punct urmează o serie de atacuri de o parte şi de alta care nu aduc nici un rezultat. Un centru trimis de Schei este reluat de Török cu o lovitură întoarsă şi mingia intră în poartă sub ochii înmărmuriţi a (n.a. sic!) portarului. De acum încolo Juventus domină, dar Petrovici şi Schei scapă mai multe ocazii prielnice. Török şi Rollea sunt de asemeni nenorocoşi în shooturi, trimiţând mereu alături sau prea sus. Înainte de sfârşitul reprizei Prahova mai încearcă să atace pe aripa dreaptă, dar nu poate să ridice scorul.

După pauză Schei are o bună ocazie de a marca, însă Ambrozi apără cu dificultate. Peste puţin timp Căpşuneanu este silit să plonjeze pentru a opri o lovitură primejdioasă la colţ, expediată de Nenişor. Tripleta ofensivă a bucureştenilor conduce apoi un atac frumos care se termină cu un shoot încet al lui Török. Spre surprinderea generală Ambrozi lasă să-i treacă printre mâini. (2:1 Juventus).

Ploeştenii vor cu orice preţ să egaleze. Jocul ia din această cauză o notă de duritate, silind pe arbitru să intervie în repetate rânduri. Un hands al lui Grigoriu dă ocazia lui Epure să plaseze o lovitură foarte frumoasă, pe care Căpşuneanu o dă în corner. Bine bătut de Teodorescu, este scăpat de Nenişor care trage prea sus. Un nou centru al lui Epure este respins cu greutate de către Căpşuneanu. Juventus trece apoi la atac şi Vintilescu face un hands în suprafaţa de reparaţie prilejuind un penalty. Lukas bate la colţ şi ridică scorul la trei în favoarea Juventusului.

Jocul se termină nu fără ca prahovenii să nu fi încercat de mai multe ori poarta adversă.

Echipa bucureşteană s’a dovedit într’o oarecare măsură superioară. Török şi Vasiliu au fost cei mai buni. Veţianu şi-a făcut reintrarea într’un mod onorabil. Restul echipei ca de obicei.

Epure şi Marius Gheorghiu sau relevat la ploeşteni.

Arbitrajul d-lui Mănişoreanu foarte corect şi energic.

CAMOR”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 140, Marţi, 8 Septembrie 1925)

În urma unei contestaţii depuse de Prahova Ploieşti împotriva grupării Unirea Bucureşti care l-a utilizat pe jucătorul Ilie Nicolici deşi acesta nu era trecut pe tabelul înaintat de gruparea oboreană Comisiei de fotbal, meciul a fost validat ca fiind câştigat de ploieşteni.

 

1.

Juventus    Bucureşti

3

3

0

0

17 :   3

6p

2.

Prahova    Ploieşti

3

2

0

1

  8 :   5

4p

3.

Unirea    Bucureşti

3

1

0

2

  4 :   8

2p

4.

Val  Vârtej    Bucureşti

3

0

0

3

  4 : 17

0p

 

Campionatul regiunii Bucureşti

 

Categoria I – Onoare

 

11.10.1925 Prahova – Juventus 0-0 Prahova: 1. Ambrosz – 2. M. Gheorghiu, 3. Niculescu – 4. Zamfiropol, 5. Vintilescu, 6. Antonescu – 7. Preda, 8. K. Dumitrescu, 9. Năstase, 10. N. Ionescu, 11. Eremia. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Bruno Bamberger, 3. Ion Motoroi – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Ferrero, 6. Grigore Grigoriu – 7. Aurel Schei, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Török, 11. Bebe Rollea. Arbitru: Petre Mănişoreanu. Stadion: Municipal – Ploieşti.

 

18.10.1925 Juventus – Isvor Sportul 3-0 (1-0) Au marcat: I. Brauchler, G. Moretti, Török. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Grigore Grigoriu, 5. Nicolae Cseh, 6. Ştefan Vasiliu – 7. Ion Motoroi, 8. Török, 9. Giacomo Moretti, 10. Iosif Brauchler, 11. Sergiu Petrovici. Isvor Sportul: 1. S. Zauber – 2. S. Segal, 3. N. K. Popescu – 4. Constantinescu, 5. N. Oţeleanu, 6. Gh. Constantinescu – 7. Mărgineanu, 8. Niţu, 9. Negoescu, 10. Paulin, 11. Popa. Arbitri: Augustin Mihu – A. Rădulescu, B. Blumenfeld. Stadion: Romcomit.

 

26.10.1925 Unirea Juventus 3-0 (2-0) Au marcat: Neacşu, C. Maior, V. Negulescu. Unirea: 1. D. Niculescu – 2. Şt. Fianu, 3. Bucşa – 4. Nestor, 5. Kelemen, 6. T. Irimescu – 7. Neacşu, 8. Iordănescu, 9. C. Maior, 10. V. Negulescu, 11. J. Niculescu. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Vincenzo Migotti, 6. Ştefan Vasiliu – 7. Grigore Grigoriu, 8. Iosif Brauchler, 9. Carlo Melchior, 10. Török, 11. Sergiu Petrovici. Arbitri: Denis Xifando – Davidescu, A. Rădulescu. Stadion: Unirea.

 

01.11.1925 Juventus – Tricolorul 1-2 (0-1) Au marcat: I. Djuris (pen.) / Ch. Kohler (’23, ’85 – pen.). Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ion Motoroi, 5. Nicolae Cseh, 6. Grigore Grigoriu – 7. Aurel Schei, 8. Bebe Rollea, 9. Locatelli, 10. Török, 11. Iosif Djuris. Tricolorul: 1. Niculescu – 2. Pipirigeanu, 3. C. Deleanu – 4. N. Rusen, 5. T. Protopopescu, 6. T. Paraschivescu – 7. C. Iliescu, 8. Ionescu-Oajă, 9. Fizzotti, 10. Ch. Kohler, 11. Cristea. Arbitri: Alfons Vogel – Kendler, Rittberger. Stadion: Romcomit.

 

08.11.1925 Juventus – Colţea 7-0 (5-0) Au marcat: Török (’10, ’19), Ferrero (’28), G. Moretti (’34, ’40, ’68), Locatelli. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Ferrero, 6. Ştefan Vasiliu – 7. Aurel Schei, 8. Török, 9. Giacomo Moretti, 10. Locatelli, 11. Sergiu Petrovici. Colţea: 1. Rădulescu – 2. N. Secăreanu, 3. G. Stroescu – 4. Antofiloiu, 5. Tanoviceanu, 6. N. Rădulescu – 7. Călinescu, 8. G. Butu, 9. R. Niculescu, 10. R. Ivaşcu, 11. M. Ionescu. Arbitri: Constantin Rădulescu – Davidescu, Dragomirescu. Stadion: Romcomit.

 

22.11.1925 Juventus – Olympia 0-2 (0-1) A marcat: Silberman (2). Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Ferrero, 6. Ştefan Vasiliu – 7. Aurel Schei, 8. Török, 9. Giacomo Moretti, 10. Locatelli, 11. Sergiu Petrovici. Olympia: 1. Paulini – 2. Bechtold, 3. Lingner – 4. E. Kroner (I), 5. Winkler, 6. Berl – 7. Stănescu, 8. Silberman, 9. I. Subăşeanu, 10. P. Kroner (II), 11. Alterescu. Arbitri: Constantin Rădulescu – Şt. Lucescu, J. Goldstein. Stadion: Romcomit.

 

29.11.1925 Juventus – Sportul Studenţesc 6-1 (3-1) Au marcat: G. Moretti (3), I. Brauchler, Gh. Krips (2) / V. Munteanu. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Ferrero, 6. Nicolae Ţicu – 7. Dumitru Oprescu, 8. Iosif Brauchler, 9. Giacomo Moretti, 10. Török, 11. Gheorghe Krips. Sportul Studenţesc: 1. Eckert – 2. Struşka, 3. Atanasiu – 4. Scopilide, 5. Mehedinţi, 6. Bârsan – 7. Căpăţână, 8. Şerbănescu, 9. Bauer, 10. V. Munteanu, 11. Nanu. Arbitri: Alfons Vogel – Prager, Davidescu. Stadion: Romcomit.

 

1.

Prahova    Ploieşti

9

6

3

0

27 :  8

15p

2.

Tricolorul    Bucureşti

9

5

1

3

18 : 11

11p

3.

Venus    Bucureşti

8

4

2

2

10 :  9

10p

4.

Juventus    Bucureşti

7

3

1

3

17 :  8

7p

5.

Sportul  Studenţesc    Bucureşti

7

3

1

3

15 : 20

7p

6.

Unirea    Bucureşti

7

2

2

3

13 : 12

6p

7.

Macabi    Bucureşti

7

3

0

4

  8 : 16

6p

8.

Isvor  Sportul    Bucureşti

8

2

2

4

  8 : 21

6p

9.

Olympia    Bucureşti

6

2

1

3

17 : 10

5p

10.

Colţea    Bucureşti

8

1

1

6

  9 : 27

3p

 

28.02.1926 Juventus – Macabi  – forfait (Macabi – suspendată) Arbitru: Ştefan Alexandriu. Stadion: Romcomit.

 

07.03.1926 Juventus – Venus 3-2 (0-1) Au marcat: C. Melchior (’50), I. Brauchler (’81, ’88) / C. Stanciu (’32), Florian (’62 – pen.). Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Bruno Bamberger, 3. Sile Georgescu – 4. Ion Motoroi, 5. Ferrero, 6. Grigore Grigoriu – 7. Dumitru Oprescu, 8. Carlo Melchior, 9. Bebe Rollea, 10. Iosif Brauchler, 11. Imre Koszo. Venus: 1. Postescu – 2. Drăghicescu, 3. D. Niculescu – 4. Nicolaescu I, 5. Tănăsescu, 6. Florian – 7. Ştefănescu, 8. D. Vasilescu, 9. Ţicu, 10. C. Stanciu, 11. D. Motoroi. Arbitri: Denis Xifando – V. Ionescu, I. Stan. Stadion: Romcomit.

Iată cum a fost ilustrată în presa vremii cronica primei confruntări dintre Juventus şi Venus:

Matchul acesta este prima întâlnire oficială dintre Juventus şi Venus. Juventus s’a prezentat întărit cu trei corifei dela echipa A

 

Ambele echipe au jucat cu multă însufleţire voind cu orice preţ să câştige, de oarece rezultatul matchului acesta are o mare influenţă asupra locului celor două echipe în clasamentul de toamnă.cronica meci Juventus - Venus 3-2

Jocul a decurs până la sfârşit într’un tempo foarte iute. Contrar tuturor aşteptărilor, în afară de câteva brutalităţi inerente jocului, s’a jucat de ambele părţi în mod cavaleresc. Venus a furnizat un joc frumos de pase joase şi a reuşit chiar să ia avantajul în prima repriză. Din cele trei goluri primite Postescu ar fi putut apăra pe cel al lui Melchior şi ultimul al lui Brauchler dacă ar fi ştiut să se plaseze. Juventus nu a arătat un joc prea frumos. Echipa era lipsită de omogenitate; la înaintare Rolea nu era cel indicat să facă legătura între Brauchler şi Melchior; iar cei <<trei>> nu şi-au arătat adevărata lor valoare.

Juventus: Căpşuneanu – Bambergher, S. Georgescu – Motoroi, Grigoriu – Oprescu, Melchior, Rolea, Brauchler şi Koszo.

Venus: Postescu – Drăghicescu, Miti Niculescu – Nicolaescu I, Tănăsescu, Florian – Ştefănescu, M. Vasilescu, Ţicu, Stanciu, Motoroi.

Venus începe şi se instalează pe terenul advers, conducând mai multe atacuri pe aripa dreaptă fără rezultat. Grigoriu degajează, Brauchler deschide pe aripa stângă, însă pierde regulat mingile.

Jocul se perindă cu iuţeală de pe un teren pe altul. Brauchler trage câteva shooturi frumoase dela distanţă, care trec însă peste bară. O frumoasă combinaţie între Ţicu, Motoroi şi Stanciu dă ocazie acestui din urmă să deschidă scorul în minutul 32. Juventus nu se descurajează; Brauchler şi Melchior trag câteva shooturi frumoase care însă sunt apărate de Postescu.

În repriza doua jocul continuă cu aceiaşi iuţeală. Bambergher acordă un corner. Motoroiu îl bate excelent, dar Căpşuneanu salvează. Melchior egalează în minutul 5 printr’un frumos shoot tras dela distanţă. Venus nu se pierde ci atacă cu înverşunare. Georgescu face hands în careu; arbitrul acordă penalty, care este transformat de Florian (minutul 17). Juventus nu cedează ci atacă cu înverşunare, dând ocazie lui Postescu să se evidenţieze. Venus joacă numai cu 10 oameni, Ţicu fiind eliminat din joc. Melchior combină frumos cu Brauchler şi acesta egalează în minutul 36, printr’un shoot imparabil. Venus revine. Căpşuneanu apără un shoot foarte periculos al lui Stanciu. Drăghicescu face fault pe linia de 16. Postescu este rău plasat şi Brauchler marchează goalul învingător în minutul 43.

 

JUCĂTORII

 

Juventus a câştigat datorită faptului că în înaintarea sa se aflau cei doi shooteuri, Brauchler şi Melchior. Match nul ar fi fost oglinda mai fidelă a jocului.

La învingători, înaintarea nu a arătat un joc prea frumos. Koszo a fost omul cel mai slab excelând în pierderea mingilor. O menţiune specială merită juniorul Oprescu. În linia de mijloc, ca şi Ţicu, a fost cel mai bun, alimentând înaintarea prin pase precise. În apărarea imediată Bambergher a jucat slab în repriza întâia. În a doua însă şi-a revenit, salvând multe situaţii periculoase. Căpşuneanu a apărat bine, cele două goaluri primite nu i se pot imputa. La învinşi toată echipa a jucat frumos şi cu multă iniţiativă, o menţiune specială meritând, la înaintare Stanciu, iar la apărare veteranul Miti Niculescu.

O. MILAN”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 193, Marţi, 9 Martie 1926).

 

11.04.1926 Juventus – Unirea 2-1 (1-1) Au marcat: C. Melchior, G. Dobo / Neacşu. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Ion Motoroi – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Grigore Grigoriu – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Iosif Brauchler, 10. Török, 11. Imre Koszo. Unirea: 1. D. Niculescu – 2. Şt. Fianu, 3. Bucşa – 4. J. Mihăilescu, 5. Kelemen, 6. T. Irimescu – 7. J. Niculescu, 8. M. Mihăilescu, 9. C. Maior, 10. V. Negulescu, 11. Neacşu. Arbitri: Alfons Vogel – Prager, Blumenfeld. Stadion: Romcomit.

Primul meci oficial al returului disputat de Juventus pe propriul stadion a fost prezentat pe larg:

Pe cocheta arenă din bulevardul Regina Elisabeta, în faţa unui destul de redus public, echipele prime ale celor două cluburi s’au întâlnit în match oficial.

 

Partida în general a fost frumoasă, scorul însă nu arată fizionomia exactă a jocului; căci echipele au furnizat o partidă perfect egală. În prima repriză, Juventus a condus dominând aproape în toate compartimentele, în timp ce Unirea, odihnindu-se în prima parte a matchului, s’a impus în cea de a doua, când Juventus a fost dominat, nereuşind decât câteva ieşiri izolate dar destul de periculoase.

Sub conducerea d-lui A. Vogel, echipele s’au prezentat în formaţiile următoare:

Juventus: Căpşuneanu; Sile Georgescu, Motoroi; Vasiliu, Ţicu, Grigoriu; Dobo, Melchior, Brauchler, Toerek şi Coszo.

Unirea: Duică Niculescu; Fianu, Bucşa; Jean Mihăilescu, Kelemen, Irimescu; Jean Niculescu, Mircea Mihăilescu, Maior, Viti Negulescu şi Neacşu.cronica meci Juventus - Unirea 2-1

Jocul începe, lovitura de picior având-o Unirea, care conduce un splendid atac pe aripă însă Maior scapă de puţin deschiderea scorului şi balonul trece în câmpul alb-albastru, unde o lovitură a lui Melchior are acelaşi rezultat. Reintrat în posesia uniriştilor, balonul este purtat spre poarta lui Căpşuneanu; Unirea obţine un colţ în urma căruia Neacşu marchează imparabil în colţul stâng. Un al doilea colţ în favoarea Unirii este frumos tras de Jean Niculescu, dar şi mai frumos blocat de Căpşuneanu. Al treilea colţ are acelaşi rezultat. Neacşu, singur în faţa porţii, scapă ocazia de a ridica scorul şi balonul reintră în posesia roşi-albaştrilor. Toerek se apropie de poartă, trage şi balonul odihneşte în plasa lui Duică, dar arbitrul fluerase ofside şi deci punctul marcat nu este acordat. Juventus domină. Brauchler trage din marginea careului de pedeapsă. Duică opreşte. Melchior încearcă de departe şi fără rezultat poarta apărată de Duică. Un colţ la poarta Unirei nu este utilizat de înaintarea roş-albastră şi Unirea descinde în câmpul advers; o frumoasă combinaţie între înaintaşii oboreni se termină cu o splendidă lovitură de cap a lui Viti Negulescu, Căpşuneanu, bine plasat, opreşte frumos.

Revenind la atac, Juventus lansează aripile şi Dobo centrează; Brauchler trage de departe, Duică opreşte dar scapă balonul din mână. Melchior, speculând această situaţie, înscrie punctul egalizator.

Readus la centru, balonul trece sub controlul uniriştilor şi Kelemen încearcă de departe poarta adversă. Căpşuneanu opreşte cu uşurinţă şi degajarea lui găseşte înaintarea amică în bună poziţie. Juventus trage pe rând două lovituri de pedeapsă, cari rămân fără rezultat. Juventus obţine un colţ, deasemenea neutilizat.

Unirea, trecând la atac, obţine o lovitură de pedeapsă frumos trasă de Kelemen, însă bine oprită de Căpşuneanu.

Toerek iese din teren fără să anunţe arbitrul şi la reintrare este exclus din joc. De aci în colo Juventus joacă cu 10 oameni.

Roşi-albaştrii obţin un colţ la poarta Unirei, însă înaintarea ezită şi colţul nu este utilizat. Sile Georgescu trage dela distanţă, însă Duică blochează cu uşurinţă.

O combinaţie Dobo, Brauchler eşuiază şi Unirea trecută la atac pierde ocazia de a marca după ce obţinuse o lovitură liberă.

La reîncepere Juventus atacă cu ardoare. Coszo trimite lui Melchior, care trage cu precizie, însă Duică salvează în extremis. Degajarea lui găseşte înaintarea oboreană în bună poziţie şi o frumoasă combinaţie între componenţii liniei de atac dă posibilitate lui Mircea Mihăilescu să marcheze al doilea punct. Arbitrul nu acordă punctul pentru motivul că portarul roş-albastru fusese atacat corect însă nu la timp.

Unirea presează continuu şi un shoot al lui Jean Niculescu este cu greu oprit de Căpşuneanu, care acordă colţ, neutilizat de unirişti.

Un atac izolat al înaintării Juventusului este luminat de Duică, mai în formă ca oricând. Un colţ obţinut de Juventus nu are deasemeni rezultat favorabil. Melchior trimite, prin surprindere, o lovitură şi Duică are din nou o-cazia să se releveze.

Trecând din nou la atac, Unirea se instalează în imediata apropiere a careului de 16 al Juventusului şi la o învălmăşeală Jean Niculescu scapă o ocazie sigură de marcat.

Partida este aproape de sfârşit şi părerea generală era că rezultatul nu mai poate fi schimbat când o degajare a lui Sile Georgescu aduce înaintarea roş-albastră în câmpul oborenilor. Coszo trage, Duică respinge, balonul este oprit – se pare cu mâna – de Coszo şi trecut lui Dobo, care marchează. Arbitrul

acordă punctul, care aduce victoria Juventusului.

Încă câteva minute de joc repede în care timp o splendidă pasă a lui Dobo nu este utilizată de Brauchler şi jocul ia sfârşit cu înfrângerea clubului din Obor.

GOAL”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 204, Marţi, 13 Aprilie 1926).

 

23.04.1926 Juventus – Prahova 4-1 (3-0) Au marcat: G. Dobo (pen.), C. Melchior (2), Török / N. Ionescu. Juventus: 1. Căpşuneanu – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Iosif Brauchler, 10. Török, 11. Imre Koszo. Prahova: 1. Tomescu – 2. Antonescu, 3. Niculescu – 4. Stoicescu, 5. Vintilescu, 6. Zamfiropol – 7. K. Dumitrescu, 8. Ambrosz, 9. N. Ionescu, 10. Năstase, 11. Eremia. Arbitri: Alfons Vogel – Roşianu, Wolff. Stadion: Romcomit.

Publicată sub titlul „Prahova decade”, iată cronica acestui veritabil derby al campionatului regional:

Ziua de Vineri a însemnat pentru galbenii ploieşteni prima înfrângere în actualul campionat.

 

Frumoasele şi în acelaş timp neaşteptatele victorii ale Prahovei, graţie cărora conduce astăzi clasamentul regiunei, au fost astfel încheiate. Beneficiind de faptul că în primul tur Prahova a jucat toate matchurile pe terenul său, unde circumstanţele diferite i-au facilitat nenumăratele victorii, avantajul luat asupra celorlalte echipe, este destul de însemnat.

Deşi ultimele performanţe ale Prahovei, când n’a reuşit să învingă hibridele formaţii ale Sportului Studenţesc şi Colţea, decât cu scoruri minimale, indică un detaliu de formă, întâlnirea de Vineri cu Juventus n’a constituit nici pe departe o confirmare. Jocul desfăşurat de prahoveni, fără a fi de cea mai bună calitate, a avut totuşi un aspect agreabil, mai ales prin faptul abandonării tacticei <<a suivre>>, care altă dată imprima jocului un aspect cu totul rudimentar.

Juventus apreciind importanţa întâlnirii cu Prahova, a combinat cea mai bună formaţiune posibilă, punând în linie o echipă în care linia ofensivă era aceiaşi ca şi în echipa A. În apărare a fost reintrodus Veţianu, iar în linia mijlocaşilor, Vasiliu şi Motoroiu cari împreună cu Ţicu au susţinut admirabil atacul.

Jocul a prezintat unele faze interesante, fiind condus tot timpul într’un tempo neobişnuit de iute, lucru explicat prin celebritatea aripilor respective: Dobo şi Kozo la Juventus şi Kiki Dumitrescu şi Irimia la Prahova.

D-lui Vogel, echipele se prezintă astfel:

Prahova: Tomescu, Antonescu, Niculescu, Stoicescu, Vintilescu, Zamfiropol, Dumitrescu, Ambrosz, Ionescu, Năstase, şi Irimia.

Juventus: Căpşuneanu, Sile Georgescu, Veţianu, Vasiliu, Ţicu, Motoroiu, Dobo, Melchior, Brauchler, Törek, Kozo.

Jocul pare la început la discreţia Juventusului. Prahovenii mărginindu-se numai la degajarea combinaţiunilor de centru ale lui Melchiori, Brauchler şi Törek.

Câteva atacuri pe aripi ale roş-albaştrilor sunt interceptate de Antonescu şi Niculescu. Prahova, utilizând pentru moment jocul de centru trece de câteva ori în câmpul advers, însă fără a se putea apropia prea mult de poartă. O deschidere a lui Ţicu prilejuieşte un frumos demaraj pe aripă a lui Kozo care combină apoi cu Brauchler. Acesta pregătindu-se să tragă, balonul se loveşte de mâna lui Zamfiropol în careul de 16 metri. Dobo transformă impecabil. Odată scorul deschis, jocul câştigă în interes. Pe deoparte se văd eforturile galbenilor de a egala, iar pe de altă parte cele ale Juventusului, de a majora scorul. Melchior printr’un debuleu caracteristic lui, străpunge apărarea adversă şi obţine al doilea punct printr’un shoot puternic, după care tot el, în condiţiuni identice, obţine al treilea punct.

Prima parte a jocului se sfârşeşte fără ca Prahova să fi putut marca.

La reîncepere, Juventus ştiindu-şi victoria asigurată, joacă cu mai puţin interes, în timp ce atacurile Prahovei, devin din ce în ce mai consistente. Irimia, Năstase şi Nenişor execută câteva atacuri cari sunt cu greu oprite de masiva apărare a Juventusului. Un demaraj frumos al lui Kozo, dă ocazia lui Törek să urce scorul la 4-0.

Prahova fără a se descuraja incursionează de câteva ori terenul roş-albaştrilor. Nenişor, reuşind să treacă peste Georgescu, trage de la 10 metri uşor spre poartă. Căpşuneanu rău plasat, nu poate opri marcarea punctului de onoare al Prahovei. Se mai joacă puţin timp şi partida se sfârşeşte la centru.

 

CONSIDERAŢIUNI

 

Deşi Juventus a scăpat mai multe ocazii de-a marca, totuşi diferenţa de trei puncte cu care a învins indică adevăratul raport de forţe. Prahova a jucat cu un suflu irezistibil de la început, până la sfârşit, în timp ce Juventus părea să se fi culcat pe laurii scontatei victorii, în cea de-a doua jumătate a jocului.

Dela galbeni, Tomescu în ascendenţă de formă, a salvat multe situaţii precare, nu i se poate imputa decât ultimul punct. Fundaşii şi-au făcut pe deplin datoria, iar dintre mijlocaşi, Vintilescu a fost tot timpul sufletul echipei. La înaintare, aripa Irimia-Năstase a fost cea mai activă. Desele incursiuni ale lui Irimia, n’au putut fi însă speculate de tripletă. Cealaltă aripă, mai bine în prima repriză, n’a fost câtuşi de puţin susţinută în cea de-a doua. Nenişor a jucat oarecum în forţă şi nu a acţionat eficace decât după ce Juventus obţinuse cele patru puncte.

La Juventus, Căpşuneanu, bine acoperit de către fundaşi, nu a prea avut ce apăra. Sile Georgescu, mai în formă, şi-a dominat partenerul, care este deabia la primul său match, din acest sezon. Din linia de mijlocaşi, s’a detaşat cu autoritate Ţicu, care fără să exagerăm a fost eroul zilei. Vasiliu, după o lungă absenţă, a desfăşurat un joc admirabil. Loviturile sale de cap au atras aplauzele unanime. Motoroiu eşit din formă, a fost sub nivelul tovarăşilor săi. Din linia de atac, Melchior şi Dobo au fost cei mai buni. Brauchler altă dată un shooteur de prima clasă, este în continuu regres. Törek desantrenat a desfăşurat totuşi un joc agreabil. Kozo, slab susţinut în prima repriză, s’a comportat mai bine în a doua.

Arbitrajul d-lui Vogel impecabil.

Trc.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 209, Duminecă, 25 Aprilie 1926).

 

25.04.1926 Juventus – Colţea 1-0 (0-0) A marcat: I. Brauchler. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Nicolae Ţicu, 5. Vincenzo Migotti, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Iosif Brauchler, 9. Grigore Grigoriu, 10. Török, 11. Imre Koszo. Colţea: 1. Stroescu – 2. G. Stroescu, 3. N. Secăreanu – 4. Antofiloiu, 5. Tanoviceanu, 6. Seculescu – 7. G. Butu, 8. Călinescu, 9. Stănescu, 10. R. Ivaşcu, 11. Georgescu. Arbitri: Denis Xifando – R. Istrati, Morărescu. Stadion: Romcomit.

 

01.05.1926 Venus – Juventus 2-4 (1-2) Au marcat: D. Motoroi (’41), Postescu (’67 – pen.) / G. Dobo (’20, ’22), I. Koszo (’63), C. Melchior (’87). Venus: 1. Postescu – 2. Drăghicescu, 3. Nicolaescu I – 4. Ştefănescu, 5. Tănăsescu, 6. Bulfon – 7. D. Motoroi, 8. M. Nicolaescu (II), 9. C. Stanciu, 10. D. Vasilescu, 11. Ţicu I. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Nicolae Ţicu (II), 6. Ştefan Vasiliu – 7. Imre Koszo, 8. Gheorghe Krips, 9. Aurel Schei, 10. Carlo Melchior, 11. Gyula Dobo. Arbitri: Alfons Vogel – V. Ionescu, Zauber. Stadion: CAB.

 

Despre desfăşurarea derby-ului etapei a XVIII-a a campionatului regional disputat în devans, a apărut următoarea cronică:

„Cei 3-400 de spectatori, cari au făcut deplasarea până la C.A.B., în speranţa că vor asista la unul din cele mai interesante matchuri ale seziunei, au avut de suportat o grozavă deziluzie.

 

Matchul care promitea atât de mult, s’a redus la o luptă infructuoasă de 90 minute contra vicleniei balonului rotund, luptă la care au luat parte cu acelaş succes toţi cei prezenţi pe teren, inclusiv cei trei imparţiali.

Punctele marcate de Juventus au rezultat, cu excepţia celui de al treilea, din acţiuni individuale ale lui Melchiori şi Dobo.cronica meci Juventus - Venus 4-2

La înaintare singur Dobo a plăcut pe deplin; orice cuvânt în plus este de prisos, acest excelent jucător fiind îndeajuns cunoscut. Melchiori mai slab ca de obicei. Schei şi Krips nu sunt încă destul de copţi pentru echipa primă. Kozo, jucător rapid, are întotdeauna prea multă viteză şi este în out. Linia de mijlocaşi insuficientă, fără excepţie. Apărarea imediată degajează lung şi sigur când nu este jenată, în corp la corp a cedat de mai multe ori chiar faţă de <<puştii>> dela Venus. Lacky nu a avut prea mult de lucru; cele două goaluri primite au fost imparabile.

Venus a prezentat o echipă prea brusc întinerită, care posedând un joc agreabil, este totuş lipsită de eficacitate. Dezavantajaţi de fizic, necomplecţi ca tehnică, înaintaşii (Stanciu face excepţie) dela centru ţineau balonul prea mult, iar cei depe aripi nu-şi păstrau locul. Lipsiţi de o linie puternică de halfi, nu vor putea obţine rezultate favorabile faţă de echipe puternice. Apărarea directă nesigură pe balon. Postescu s’a arătat ca întotdeauna maestru în apărarea loviturilor joase, a lăsat însă să treacă tot ce a venit pe sus, datorită în parte modului greşit de a se plasa. Demn de văzut a fost <<penalty>>-ul marcat de el.

D-l Vogel, ajutat de d-nii Vlad şi Zauber, a scăpat de multe ori jocul din mână. Are urâtul obicei de a discuta cu jucătorii. Dealtfel imparţialitatea personificată.

Juventus: Lacky, Sile Georgescu, C-tin Veţianu, Motoroiu, Ţicu, Vasiliu, Kozo, Krips, Schei, Melchiori, Dobo.

Venus: Postescu, Drăghicescu, Nicolaescu I, Ştefănescu, Tănăsescu, Bulfon, Motoroiu, Nicolaescu II, Stanciu, Miticuţă, Ţicu.

Cronometrul:

Min. 20. Bulfon şarjează nereglementar pe Dobo la marginea careului. Dobo bate direct la poartă; Postescu rău plasat nu poate prinde.

1:0 p. Juventus

Min. 22. Stanciu comite o greşală pe linia de mijloc, arbitrul acordă lovitură de pedeapsă; jucătorii venusiţi discută cu arbitrul legitimitatea pedepsei, în timp ce Dobo nejenat dribblează şi marchează cu linişte şi grandezza al doilea punct pentru Juventus.

Min. 41. Una din puţinele acţiuni frumoase în tot matchul: Miticuţă lansează pe Motoroi (V), acesta dribblează pe Sile Georgescu şi trimite pe lângă Lacky în poartă.

2:1 p. Juventus

Min. 63. O scăpare a lui Nicolaescu dă ocazia lui Schei de a pasa lui Kozo, care are tot timpul să stopeze şi să împingă balonul pentru a treia oară în plasa lui Postescu.

Min. 67. În duel cu Ţicu (V) Sile Georgescu face hands în careu. <<11 m.>> este transformat magistral de către Postescu.

3:2 p. Juventus

Min. 87. Ţicu (J) lansează pe Melchiori, care printr’un efort personal realizează ultimul punct al partidei.

4:2 p. Juventus

Raport de corner 4:3 p. Venus.

A. Rossin”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 213, Marţi, 4 Mai 1926).

 

13.05.1926 Juventus – Sparta 3-0 (2-0) Au marcat: I. Brauchler, C. Melchior, G. Dobo (pen.). Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Iosif Brauchler, 10. Török, 11. Imre Koszo. Sparta: 1. V. Făgărăşanu – 2. N. Popescu, 3. Rădulescu – 4. Mihu, 5. N. Oţeleanu, 6. Lambiris – 7. Mărgineanu, 8. Blatt, 9. V. Negoescu, 10. Garbis, 11. Trifu. Arbitru: Denis Xifando. Stadion: Romcomit.

 

16.05.1926 Macabi – Juventus 0-6 (0-2) Au marcat: L. Weiss (ag.), C. Melchior (2), I. Brauchler, G. Dobo (2 – ambele pen.). Macabi: 1. Pencovici – 2. M. Şaiovici, 3. L. Weiss – 4. Alfred, 5. Solomon, 6. P. Blaşek – 7. Reiss, 8. Mihalovici, 9. Fr. Kugelbauer, 10. Bander, 11. S. Deutsch. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Sile Georgescu, 3. Constantin Veţianu – 4. Ion Motoroi, 5. Nicolae Ţicu, 6. Grigore Grigoriu – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Bebe Rollea, 10. Iosif Brauchler, 11. Imre Koszo. Arbitru: Alfons Vogel. Stadion: Macabi.

 

21.05.1926 Juventus – Tricolorul 2-1 (1-0) Au marcat: V. Cristescu (’11, ’63) / Ch. Kohler. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Nicolae Cseh, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Iosif Brauchler, 9. Vasile Cristescu, 10. Török, 11. Imre Koszo. Tricolorul: 1. D. Bacinschi – 2. Ch. Kohler, 3. N. Rusen – 4. Paraschivescu, 5. Şt. Cârjan, 6. Mitrea – 7. Cristea, 8. Gafiu, 9. T. Protopopescu, 10. Ianculescu, 11. C. Iliescu. Arbitru: Alfons Vogel. Stadion: Romcomit.

 

30.05.1926 Olympia – Juventus 1-2 (0-1) Au marcat: P. Kroner (’56) / I. Koszo (’33), E. Kroner (’51 – ag.). Olympia: 1. Paulini – 2. Bechtold, 3. Lingner – 4. Bader, 5. Winkler, 6. E. Kroner (I) – 7. Stănescu, 8. L. Silberman, 9. I. Subăşeanu, 10. P. Kroner (II), 11. Alterescu. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Nicolae Ţicu, 5. Vincenzo Migotti, 6. Nicolae Cseh – 7. Dumitru Oprescu, 8. Carlo Melchior, 9. Vasile Cristescu, 10. Török, 11. Imre Koszo. Arbitru: Bibi Hamzescu. Stadion: Olympia.

 

Sub titlul „Campionatul regional se lămureşte” era ilustrată desfăşurarea ultimului derby al primăverii:

„Campionatul Bucureştilor s’a jucat!

 

Aproape 1000 de spectatori au asistat Duminică pe terenul Olimpia, la această grandioasă şi îndârjită luptă pentru întâietate, pe care echipa roş-albastră, cu mult noroc a reuşit să şi-o adjudece.

În aplauzele galeriilor respective, echipele se prezintă în următoarele formaţii:

Iuventus: Stoian; C-tin Veţianu, Sile Georgescu, Ţicu, Migotti, Czeh, Oprescu, Melchiori, Cristescu, Torek, Cozo.

Olimpia: Paulini; Bechtold, Ligner, Bader, Vinkler, E. Kroner, Stănescu, Silberman, Subăşeanu, Piki Kroner, Alterescu.

După cum se vede, la Iuventus s’a făcut un sacrificiu important în favoarea liniei de mijlocaşi, sacrificiu care în decursul jocului s’a arătat pe deplin îndreptăţit şi a spus cuvântul hotărâtor la rezultatul final.

Înaintarea în schimb cu toată prezenţa lui Melchiori şi a lui Torek nu a reuşit să se impună formidabilului trio defensiv al Olimpiei, şi a decis partida numai datorită unei nenorocite scăpări a unuia din halfii alb-negrii.

 

JOCUL:

 

Repriza I-a

 

Căpitanii ambelor echipe onorează pe arbitru cu o strângere de mână. Vinkler alege terenul contra vântului, iar Juventus are lovitura de picior.cronica meci Juventus - Olympia 2-1

Jocul începe anemic şi nedecis pentru a lua după câteva minute un aspect de o duritate nejustificată. Iuventus se reculege mai întâi şi Melchior plasează în minutul şapte primul shoot peste poarta lui Paulini.

Apoi Christescu este stopat de Lingner. Iuventus presează până la fundaşii alb-negrii.

O degajare a lui Lingner, revine lui Alterescu, care driblează pe Migotti şi dă lui Piki Kroner. La 2 metri de poartă acesta este scos afară de către Sile. Olimpia, încurajată obţine două cornere consecutive. Vinkler greşeşte ţinta cu capul, Alterescu trimite o bombă alături.

Iuventus întoarce vizita pe aripa stângă. Lingner şi Bechtold îl închid pe Torek. Un „hands” al lui Sile Georgescu la 20 metri este trimis de Vinkler peste Stoian, care pentru mai multă siguranţă se înalţă după balon. Iuventus din nou în atac pe dreapta; Ţicu dă lui Melchiori acesta driblează fără a putea fi oprit şi trimite un shoot picant la colţ pe care Paulini îl dirijează cu brio în corner.

În minutul 33 un foul bătut de Migotti e transformat de Kozo în primul punct pentru Iuventus.

În aplauze ce nu mai contenesc, Iuventus atacă impetuos dar fără succes.

Apoi Olimpia îşi regăseşte calmul; Alterescu descinde energic în câmpul advers, schimbă cu Piki Kroner, dă lui Stănescu care întoarce din zbor, Kroner reia direct spre colţ, Stoian apără în corner.

Arbitrul dă decizii greşite de offside cari dezavantajează ambele echipe şi repriza ia sfârşit.

 

Repriza II-a

 

Filmul rulează mai departe. Atacurile îşi ţin balanţa. Melchiori şi Silberman bat afară. În minutul 6 vine momentul fatal pentru Olimpia. Melchior a trecut de Bader şi pasează lui Czeh care trimite un shoot absolut nepericulos spre poarta lui Paulini. Acesta bine plasat aşteaptă balonul, Kroner intervine inoportun şi-l greşeşte; Paulini acoperit nu mai poate împiedica dezastrul.

Scena aceasta, are prin contrastul dintre bucuria unora şi disperarea celorlalţi, o notă deosebit de impresionantă.

Înaintarea roş-albastră presează mai departe; Paulini blochează în plonjeon un shott jos al lui Melchiori, Bechtold îngrijeşte de rest.

Un pass rafinat al lui Cristescu este reluat direct de Melchiori, Paulini trimite cu pumnii în corner. Apoi Olimpia îşi revine din buimăceala ce o cuprinsese; atac după atac se succede în faţa lui Stoian, ca-re împreună cu Sile Georgescu sunt stăpâni pe joc.

În minutul 11 Vinkler lansează pe Ilie Subăşeanu, acesta trimite lui Stănescu, nemarcat, care dă frumos înapoi. Piki marchează imparabil goalul de onoare.

Jocul capătă o viteză ameţitoare. Gazdele s’au ambalat. În tempo de foxtrott tripleta Olimpiei trece de adversari şi dă de lucru lui Stoian care după un shoot jos al lui Silberman opreşte un shott la colţ al lui Vinkler.

De cealaltă parte Paulini intervine cu succes într’o combinaţie Toreck-Cristescu.

Gazdele revin din nou, egalarea atârnă în aer; Alterescu face un schimb de aripă cu Piki Kroner acesta scapă pe tuşe şi trimite un shoot sus la colţ, pe care Stoian în extremis îl dă în corner.

Migotti dă lui Melchiori, acesta shotează, Paulini şarjat de Toreck apără cu pumnii.

Toreck mai scapă o ocazie de a marca, apoi un fluerat strident pune capăt unei lupte titanice.

În ce priveşte jucătorii, cum am mai spus, apărările ambelor echipe s’au întrecut de data aceasta. Iuventus a avut un plus hotărîtor în linia de mijlocaşi şi o linie ofensivă mediocră. La Olimpia linia de mijlocaşi a fost insuficientă. Vinkler a muncit pentru trei dar nu a putut dovedi. Înaintarea la înălţimea obişnuită a fost astfel lipsită de un sprijin efectiv dinapoi. Piki Kroner a fost şi Duminecă cel mai bun; ar fi şi mai bun, dacă şi-ar mai perfecţiona loviturile cu dreptul.

M. Rossin.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 224, Marţi, 1 Iunie 1926).

 

06.06.1926 Juventus – Sportul Studenţesc 2-2 (2-1) Au marcat: S. Barber (’10 – pen.), G. Moretti / Bauer (pen.), Nanu. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu 6. Ion Motoroi – 7. Grigore Grigoriu, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Nicolae Cseh, 11. Sachelarie Barber. Sportul Studenţesc: 1. Eckert – 2. Struşka, 3. Demiruli – 4. Gh. Vulcan (II), 5. Mehedinţi, 6. Bârsan – 7. Nanu, 8. Bauer, 9. V. Şerbănescu, 10. C. Moldoveanu, 11. Căpăţână. Arbitri: Alfons Vogel – Zauber, Dumbrăveanu. Stadion: Romcomit

 

13.06.1926 Juventus – Sportul Studenţesc 3-3 (0-2) Au marcat: Locatelli, Nanu (ag.), I. Djuris (pen.) / V. Şerbănescu, Bauer, Bârsan. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Ion Motoroi, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Camil Iuscinsky – 7. Dumitru Oprescu, 8. Locatelli, 9. Grigore Grigoriu, 10. Török, 11. Iosif Djuris. Sportul Studenţesc: 1. Eckert – 2. Demiruli, 3. Nanu – 4. Gh. Vulcan (II), 5. Mehedinţi, 6. Bârsan – 7. Căpăţână, 8. Bauer, 9. Barabas, 10. V. Şerbănescu, 11. C. Moldoveanu. Arbitru: Ştefan Alexandriu. Stadion: Romcomit.

 

1.

Juventus    Bucureşti

18

12

3

  3

43 : 20

27p

2.

Olympia    Bucureşti

18

12

1

  5

58 : 24

25p

3.

Prahova    Ploieşti

18

10

4

  4

46 : 34

24p

4.

Venus    Bucureşti

18

  9

3

  6

32 : 25

21p

5.

Unirea    Bucureşti

18

  8

5

  5

42 : 33

21p

6.

Sportul  Studenţesc    Bucureşti

18

  8

3

  7

36 : 38

19p

7.

Tricolorul    Bucureşti

18

  7

4

  7

33 : 26

18p

8.

Sparta    Bucureşti

18

  4

4

10

16 : 48

12p

9.

Macabi    Bucureşti

18

  3

1

14

19 : 41

 7p

10.

Colţea    Bucureşti

18

  3

1

14

15 : 47

 7p

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26: Bruno Bamberger (2, 2, 0), Sachelarie Barber (1, 0, 1), Iosif Brauchler (9, 3, 6), Căpşuneanu (8, 6, 2), Tănase Cristescu (0), Vasile Cristescu (2, 0, 2), Nicolae Cseh (5, 2, 3), Iosif Djuris (2, 2, 0), Gyula Dobo (7, 0, 7), Ferrero (4, 4, 0), Sile Georgescu (16, 7, 9), Grigore Grigoriu (10, 6, 4), Camil Iuscinsky (1, 0, 1), Imre Koszo (9, 1, 8), Gheorghe Krips (1, 0, 1), Dezideriu Lacky (1, 0, 1), Locatelli (4, 4, 0), Iacob Lucas (0), Carlo Archimede Melchior (10, 3, 7), Vincenzo Migotti (3, 1, 2), Giacomo Moretti (5, 4, 1), Ion Motoroi (16, 8, 8), Dumitru Oprescu (3, 2, 1), Sergiu Petrovici (4, 4, 0), Bebe Rollea (4, 3, 1), Aurel Schei (4, 3, 1), Octav Stoian (8, 2, 6), rök (13, 7, 6), Nicolae Ţicu (10, 1, 9), Ştefan Vasiliu (11, 6, 5), Constantin Dumitru Veţianu (13, 5, 8). ANTRENORI: Ion Motoroi (în tur), György Hlaway (din 20 ianuarie 1926). PREŞEDINTE: Ettore Brunelli.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei sunt trecute, în ordine: numărul total de meciuri oficiale disputate în campionat în ediţia 1924/25, numărul jocurilor din tur şi, respectiv, din retur.

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26:

9 GOLURI:      Giacomo Moretti, Török

8 GOLURI:      Carlo Archimede Melchior

7 GOLURI:      Gyula Dobo – 4 din penalty

6 GOLURI:      Iosif Brauchler

4 GOLURI:      Vincenzo Migotti – toate din penalty

3 GOLURI:      Iosif Brauchler

2 GOLURI:      Vasile Cristescu, Iosif Djuris – ambele din penalty, Imre Koszo, Locatelli

1 GOL:                             Sachelarie Barber – din penalty, Ferrero, Iacob Lucas

AUTOGOL:    Emil Kroner (Olympia), Nanu (Sportul Studenţesc), Lupu Weiss (Macabi)

 

Campionatul Naţional

 

Etapa I – Joc de baraj (duminică, 20.06.1926)

 

Juventus Bucureşti – Crai Iovan Craiova 4-1 (2-1) Au marcat: I. Koszo, G. Moretti, C. Melchior, G. Dobo (’88 – pen.) / Paşalega (pen.). Juventus: 1. Octav Stoian (Ştefan Vasiliu) – 2. Ştefan Vasiliu, 3. Constantin Veţianu – 4. Sile Georgescu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Vasile Cristescu, 11. Imre Koszo. Crai Iovan: 1. Kiovari – 2. Angelescu, 3. Botescu – 4. Russu, 5. Armaşu, 6. Zalony – 7. Munteanu, 8. Paşalega, 9. Anghel, 10. Velea, 11. Segărceanu. Arbitru: dr. Voiutsky (Cernăuţi). Stadion: Romcomit.

Apărută sub titlul „Bucureştii elimină Craiova, cronica primei partide din cadrul turneului final pentru titlul naţional menţiona:

Juventusul bate Crai-Iovanul cu 4-1 (2:1)

 

Duminecă au început matchurile eliminatorii pentru campionatul naţional.cronica meci Juventus - Craiovan 4-1

Craiu-Jovan, devenit campion al Olteniei prin înfrângerea de ultim moment de către Rovine-Griviţa al celuilalt pretendent, Oltul, nu este o echipă necunoscută Bucureştenilor. Debutul şi l-a făcut încă anul trecut, fiind oaspetele Unirii, când după ce conducea prima parte a jocului cu 2:0 n’a putut opri pe gazde, să marcheze în cea de a doua, patru puncte. Impresia ce ne-a făcut’o atunci clubul de peste Olt, a fost din cele mai nefavorabile. Ignorând cu totul technica, tinerii jucători ai Crai -Jovanului jucau un foot-ball rudimentar şi aproximativ, acţiunile lor bazându-se numai pe calităţile individuale ale jucătorilor, calităţi ce nu aveau darul să exceleze. Jucând cu mare tragere de inimă, au izbutit să conducă, contra Unirii, aproape o întreagă repriză, fiind nevoiţi să cedeze în cea de a doua, când n’au mai putut ţine piept rutinei adversarului.

În interval de numai un an, însă, s’a putut remarca cu ocazia matchului de Duminecă, o radicală transformare în jocul Crai-Jovanilor. Legătura indispensabilă între liniile de acţiune, legătură ignorată până acum de Crai-Jovan, a început oarecum a se cizela, remarcându-se în acelaş timp şi un început de carburaţie a întregei echipe.

Jocul oaspeţilor de Duminecă, condus de aceştia cu o voinţă extraordinară, ar fi fost mult mai eficace, dacă pasurile n’ar fi păstrat încă, caracteristica rudimentarului: pe sus. Din această cauză aproape toate incursiunile lor au fost cu uşurinţă anihilate de către apărarea imediată a Juventus-ului. O altă greşală fundamentală a oaspeţilor a fost inutila irosire a suflului. Pornind dintru început cu un elan exagerat, s’au văzut la un moment dat copleşiţi de către adversari, cari făcuseră oarecum un joc de aşteptare. Cea de a doua repriză, a fost din această cauză, cu totul la discreţia Juventus-ului.

Campionii bucureşteni, deşi n’au avut un adversar de aceiaş talie, au trebuit totuşi să facă oarecari sforţări pentru a-şi adjudeca victoria aceasta datorită faptului că apărarea imediată a adversarilor, posedând o doză ceva mai mare de suflu, n’a cedat decât spre sfârşit. Linia de atac, ca şi cea de mijlocaşi a Juventus-ului, s’a resimţit foarte mult de lipsa lui Vasiliu care fiind nevoit a-l înlocui pe Stoian – rănit în primele momente ale jocului – a fost la rândul său dublat de către Dobo, acesta jucând tot odată, mijlocaş şi aripă.

 

ECHIPELE

 

Partida a fost condusă de către d-l dr. Voiutsky din Cernăuţi, delegat de A.A.F.A.R., căruia i s’au prezintat următoarele formaţii:

Juventus: (Stoian) Vasiliu, Veţianu, Sile Georgescu, Ţicu, Motoroiu, Dobo, Melchior, Moretti, Cristescu, Koszo.

Craiu-Jovan: Kiovari, Angelescu, Botescu, Russu, Armaşu, Zalony, Munteanu, Paşalega, Anghel, Velea, Segărceanu.

JOCUL

 

Deşi căldura caniculară făcea pe spectatori să nu mai poată urmări jocul în voe, jucătorii nu păreau câtuşi de puţin incomodaţi de acest capriciu al naturei. Craiu-Jovan, cu echipieri mai tineri şi hotărâţi, imprimă jocului o iuţeală puţin obişnuită. Munteanu, susţinut destul de bine de către Russu nu poate trece de Vasiliu. Moretti încearcă o combinaţie cu Melchior, combinaţie frumos dejucată de către Russu. O lovitură dela distanţă a lui Velea este interceptată în mod defectuos de către Stoian, care rănindu-se la mâna dreaptă este nevoit să-i cedeze locul lui Vasiliu. Dobo trece mijlocaş dreapta, fără însă a dispensa pe partenerii săi de serviciul de aripă. Prin această intervertire de atribuţii, atacul, cât şi susţinerea Juventus-ului, se resimte. Ţicu, mai slab de obiceiu, deşi este secondat admirabil de către Motoroiu, nu poate ţine piept vioaiei ofensive adverse. Un debuleu puternic, al lui Paşalega, este oprit nereglementar de către Veţianu. Vasiliu nici nu încearcă să apere lovitura dela 11 metri, cu precizie bătută de Paşalega. Odată scorul deschis, roş-albaştrii părăsesc tactica de espectativă şi încep să atace cu mai multă consistenţă. Moretti deschide mai des lui Cristescu şi acesta conlucrează la rândul său cu Koszo. O lansare la timp a lui Koszo de către Cristescu se termină cu o puternică lovitură a primului. Kiovari, deşi bine plasat, nu poate face nimic.

Oaspeţii atacă mai mult pe aripa stângă, care deşi nu este oprită în demaraj de către mijlocaşi, nu poate trece însă de Veţianu. Un atac de centru, condus de către Anghel, se termină cu o uşoară lovitură a lui Velea în braţele lui Vasiliu. Înaintarea gazdelor, slab alimentată de mijlocaşi, combină imprecis. Moretti reuşind să scape de sub supravegherea lui Zalony şi Botescu, trage dela cinci metri fără să greşească ţinta. Urmează câteva atacuri în forţă a gazdelor şi prima parte a jocului se sfârşeşte.

La reîncepere Juventus ia conducerea jocului pe care îl cantonează pentru mai mult timp în câmpul negrilor. Eforturile extraordinare pe care la depun ambii fundaşi ai Crai-Jovanului, menţin încă mult timp rezultatul nemodificat. Un admirabil dribbling al lui Melchior îl aduce pe acesta la patru metri de poartă, de unde shootează în voe, urcând activul Juventus-ului la 3:1. După cum era şi natural, oaspeţii depunând nu prea mare efort în prima repriză, se resimt foarte mult. Juventus profită de această împrejurare şi începe să domine din ce în ce mai mult. Dobo, fiind ţinta marcajului pe aripa dreaptă, se… demarchează trecând pe aripa stângă. Cozo trece mijlocaş pe partea sa, iar Motoroiu şi Ţicu, complectează celelalte două posturi de mijlocaşi. Astfel modificată, echipa roş-albastră, având în faţă şi un adversar cu totul extenuat, acţionează în libertate. Dobo, atât de bun în noul său post, ca şi în primul, conduce atacuri din cele mai periculoase pentru adversar. Trei lovituri puternice ale lui Cristescu, ca şi altele de acelaş calibru ale lui Melchior greşesc cu puţin ţinta. Un atac al lui Moretti se termină cu o lovitură în mâinile unuia din fundaşii adverşi şi Dobo are prilejul să obţie al patrulea punct pentru Juventus. Încă două minute şi arbitrul cernăuţean pune capăt luptei.

Deşi plecat ca mare favorit, Juventus şi-a văzut uneori situaţia oarecum periclitată, mai ales în jumătatea primei reprize, când oaspeţii au dat tot ce au putut. Jocul a fost – am putea spune – agreabil. Aceasta nu datorită atât combinaţiilor – ci mai ales – contrastului între căldura sufocantă şi celeritatea jocului. Crai-Jovanii în special au pus la grea cumpănă în prima repriză pe mijlocaşii gazdelor. Rezultatul de 4:1 în favoarea roş-albaştrilor, deşi nu e o oglindă fidelă a jocului, indică totuşi cu oarecare aproximaţie adevăratul raport de forţe al adversarilor.

 

ECHIPIERII JUVENTUSULUI

 

Dela Juventus, Vasiliu, în noul său post, nu a prea avut de lucru ca mijlocaş însă, posedă o tehnică

superioară partenerilor săi şi admirabile lovituri de cap. Veţianu şi Sile Georgescu au avut o zi admirabilă. Puţinele scăpări pe cari le-au avut, n’au fost de natură să eclipseze eficacele lor joc de defensivă. Ţicu – vădit supra antrenat – a avut o zi extrem de slabă. Motoroiu a secondat cu pricepere pe atacanţi. Dobo ca: mijlocaş, aripă dreaptă şi aripă stângă a fost la înălţime în toate aceste locuri. Melchior, a jucat ca de obicei. Moretti, în schimb, este în mare declin de formă. Precizia sa extraordinară, cu care ne-a obişnuit în primele luni după venirea sa în Bucureşti, este astăzi cu totul inexistentă.

Cristescu – deşi un jucător de mare viitor – într’o echipă superioară posibilităţilor sale actuale, nu poate face mare lucru. Recentele experienţe cu A.M.T.E. şi Vladislav sunt o mărturie concludentă a celor afirmate. Coszo posedă o viteză admirabilă, pe care dacă ar corobora-o cu un precis control al balonului ar reuşi faze frumoase pentru echipa sa.

În general privită, echipa Juventus-ului pare eşită cu totul din formă, deoarece jocul pe care l-a desfăşurat Duminecă, n’are nimic comun cu cele din cursul sezonului, jocuri care i-au asigurat campionatul Bucureştilor pe 1926.

 

CRAI-JOVANUL

 

Echipa învinsă, Crai-Jovanul alcătuită în mare majoritate din elemente tinere, a câştigat enorm în decursul u-nui an de zile. Aceasta n’o va împiedica desigur să continue calea perfecţionării în aceaşi proporţie. Dacă ea a fost nevoită să închine acum steagul în faţa unei echipe mai rutinate şi mai adequate jocurilor mari, nu ne îndoim că va veni timpul când va avea posibilitatea să obţie şi rezultate strălucite. Frumoasa impresie pe care a făcut’o Duminecă, ne îndreptăţeşte la aceste constatări.

În poartă: Kiovari a făcut tot ce i-a stat în putinţă. Cele patru puncte, cari au atins plasa au fost inparabile. Angelescu şi Botescu au alcătuit o solidă linie de fundaşi peste care înaintaşii Juventus-ului, treceau cu mare dificultate. Russu a fost cel mai bine din linia de mijlocaşi. Zalony şi Armaşu, întrucâtva inferiori, şi-au dat totuşi silinţa – în măsura puterilor – pentru a fi folositori înaintărei. Munteanu, o aripă cu destule calităţi, s’a înţeles de minune cu partenerul său Paşalega, acesta a fost de altfel centrul acţiunilor. Anghel şi-a secondat cu pricepere partenerii. Dacă ar poseda lovituri mai puternice şi nu s’ar zăpăci în faţa porţii, ar putea face lucruri mai frumoase. Velea şi Segărceanu fără a fi la înălţimea celorlalţi au ştiut totuşi să se comporte onorabil.

L. ROŞIANU

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 233, Marţi, 22 Iunie 1926).

 

Etapa a II-a – Sferturile de finală (duminică, 27.06.1926)

 

Juventus Bucureşti Hermanstadter Turn Verein Sibiu 3-1 (2-1) Au marcat: V. Cristescu, G. Moretti, C. Melchior (pen.) / Hochmann. Juventus: 1. Tănase Cristescu – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Vasile Cristescu, 11. Imre Koszo. HTV: 1. Schuller – 2. Heutesch, 3. Schlattner – 4. Neuner, 5. Pieldner, 6. Grundisch – 7. Dandler, 8. Seiwert, 9. Rosetgky, 10. Hochmann, 11. Nurnberger. Arbitri: Moldovan (Cluj) – Szasz, Zauber (ambii din Bucureşti). Stadion: Romcomit.

Al doilea meci de baraj pentru adjudecarea titlului naţional, a fost astfel ilustrat în presa vremii sub titlul „Juventus s’a calificat pentru semi-finală”:

Juventus-H.T.V. 3-1 (2:1)

 

Reprezentantul regiunei Bucureşti avansează din ce în ce spre centrul campionatului Naţional. După Craiu-Iovan, H T V (Hermanstadter Turn Verein) campioana Sibiului a fost a doua victimă a roş-albaştrilor.

După rezultatul de 3–1, s’ar părea că Juventus a smuls la mare luptă o dificilă victorie şi că ar fi trebuit să apeleze la toate resursele pentru a părăsi ca învingător terenul. Lucrurile stau însă cu totul altfel. Adversarul de Duminică al Iuventusului inferior acestuia cu cel puţin o clasă, putea chiar foarte bine să primească chiar şi opt sau 10 puncte, după cum putea să şi câştige partida. Această afirmaţie, care ar părea paradoxală la prima vedere, se explică foarte uşor: Iuventus a remarcat din primele momente că adversarul este de o slăbiciune excesivă şi pentru a nu irosi prea multă energie, a renunţat de a practica jocul pe care posibilităţile materiale i le-ar fi îngăduit. Germanii din Sibiu cu resurse destul de slabe însă ajutaţi de un portar cu calităţi excepţionale au speculat până la abuz tactica greşită a adversarilor. Rezultatul acestui fapt se oglindeşte de minune în indicaţia tabelei de afişaj, care la un moment dat arăta 2–1 în favoarea gazdelor.cronica meci Juventus - HTV 3-1

H T V a fost pentru bucureşteni, o desagreabilă surpriză. Deşi n’a păşit în Capitală învăluită în aureolă strălucită, datorită însă faptului că oraşele din vechiul regat sunt ori când dispuse să acorde credit nelimitat – pe drept ori pe nedrept – ori cărei echipe de peste munţi slaba exibiţie de Duminică a H T V-ului, a fost o decepţie. Despre performanţele anterioare ale oaspeţilor nu se ştia prea mare lucru, afară doar că acum trei ani au învins la Sibiu o hibridă formaţie a Olimpiei din Bucureşti cu 6–1.

Partida pe care a făcut-o H T V-ul Duminică constitue cea mai slabă exibiţie pe care a realizat-o vre’o dată în Capitală o echipă din Ardeal şi n’ar fi exagerat dacă am afirma că impresia lăsată nu poate egala nici chiar decepţiile ce le-au procurat cele mai slabe echipe din vechiul regat, cari ne-au vizitat în ultimii doi ani. Este inexplicabil cum influenţa covârşitoare a tehnicei ungare n’a avut absolut nici o influenţă în bine asupra echipei germane din Sibiu. Înconjuraţi de oraşe în care football-ul a reuşit să atingă trepte din cele mai urcate, sibienii par a fi rămas impasibili faţă de aceste progrese. Jocul pe care l-au oferit celor câteva sute de spectatori, joc care avea veleitatea să facă faţă într’un campionat naţional – a fost pur şi simplu un leitmotiv al football-ului ce se practica în Bucureşti acum 4–5 ani. Aceiaşi lipsă de tactică, aceiaşi inexxistentă coheziune şi aceiaşi inexistenţă în faţa porţii. Rudimentarul a sărit în ochi, imediat ce sibienii au schimbat câteva passuri.

Incontestabil că în împrejurări de acest fel n’au putut imprima jocului calitatea pe care publicul bucureştean – extrem de exigent – ar fi dorit’o. Jocul urmărit de către ahtiaţii după foot-ball a fost cu totul neluat în seamă de către o bună parte din spectatori, cari preferau să comenteze evenimentele sportive de dimineaţă…

 

ECHIPELE

 

Oaspeţii au apărut cu următorii “11”: Schuller, Heutesch, Schlattner, Neuner, Pieldner, Grundisch, Dandler, Seiwert, Rosetgky, Hochmann, Nurnberger. Roş-albaştrii au aliniat pe: Tănase Christescu, Veţianu, Sile Georgescu, Vasiliu, Ţicu, Motoroiu, Dobo, Melchior, Moretti, Cristescu, Coszo. Conduce d-l Moldovanu din Cluj.

 

JOCUL

 

Început de către oaspeţi, jocul face impresia în primele momente că va fi oare cum iute. Aceasta datorită faptului, că deşi defavorizaţi de către vântul ce începuse puţin înaintea jocului, oaspeţii au pătruns cu mare uşurinţă în câmpul advers, unde însă n’au putut face nimic. Însă odată jocul intrat sub conducerea Iuventusului, aparenţele se dovedesc a fi înşelătoare. Gazdele nu se prea grăbesc să obţie rezultate materiale şi de acea se complac într’un joc încet… joc ce nu mai la mici intervale prezintă unele convulsiuni” mai vii şi aceasta numai atunci când Vasiliu pune în mişcare mecanismul Iuventusului, cu alte cuvinte Dobo”. O centrare a acestuia trece prin faţa lui Moretti, Cristescu şi Cozso fără ca vre’unul din ei să poată intercepta. Un shoot al lui Moretti întâlneşte în drum mâna unui fundaş al H.T.V.-ului. Lovitura de pedeapsă, prea mult calculată de Dobo nimereşte cu putere bara dreaptă pentru a eşi afară prin colţul stâng. Moretti pune pe Cristescu în poziţie bună şi acesta marchează uşor după trei minute. Oaspeţii înjghebează un atac pe aripa stângă, atac rămas fără urmări din cauza unei greşeli de tact a lui Dandler, Coszo trece uşor de mijlocaşul respectiv şi trimite pe jos lui Moretti, care urcă scorul la 2:0.

Jocul, cantonat de mai mult timp în câmpul oaspeţilor, trece pentru puţin timp în cel al gazdelor, în urma unei degajări puternice a lui Heutesch. O degajare defectuoasă a lui Veţianu, pune pe Hochmann în posesia mingei, care după ce se demarchează, obţine punctul unic al H.T.V.-ului! Această întorsătură neaşteptată produce în rândurile sibienilor o explozie de entuziasm care este marcată prin îndelungate felicitări reciproce…

Un 11 metri bătut încet de Moretti este apărat de Schuller.

Cu aceasta ia sfârşit partea întâia a jocului.

Nu mult după începere un atac Melchior-Dobo are ca urmare un shoot-fulgerător în spre poartă al primului. În-să datorită defectuozităţii plasei şi celerităţii cu care a trecut balonul, nu se poate şti precis dacă a fost ori nu goal. Arbitrul nefiind pe deplin sigur că punctul a fost marcat nu acordă. Galeria începe ca de obiceiu vechiul refren de protestări şi vociferări în cor, lucru ce împiedică continuarea matchului. Arbitrul este nevoit să apeleze la concursul comisarilor de teren pentru a tempera zelul unor prea înflăcăraţi gălăgioşi.

După acest intermezzo jocul continuă, fără însă să se fi schimbat cu ceva fizionomia sa. Melchior repetă din-tr’o situaţie analoagă, lovitura cu bucluc, însă de data aceasta are grijă… să n’o mai plaseze la colţ, ci loveşte în plin, fără ca Schuller să poată fi de folos.  După marcarea acestui punct,  Iuventus pare decis să urce scorul, însă, fie datorită prea marei nervozităţi, fie datorită calităţilor admirabile ale lui Schuller tabela nu suferă nici o modificare până la sfârşit.

 

JUCĂTORII

 

Juventus a jucat în aceaşi formaţie cu care a învins Dumineca trecută pe Craiu-Jovan, plus Tănase Cristescu, care l-a înlocuit pe Stoian. Jucătorii extenuaţi de de cantitatea mare de matchuri jucate în acest sezon au dat semne de vădită oboseală. În special Ţicu pare a se resimţi mai mult de acest lucru.

Jocul desfăşurat de roş-albaştri n’a fost după cum am mai spus, cel obişnuit. Singurul Koszo, a făcut o partidă relativ bună, după o întreagă serie de partide slabe.

H. T. V. posedă o echipă ce e drept tânără, însă lipsită de esenţial: coheziunea. Jucând pentru prima oară în Bucureşti, sibienii, au avut deci neplăcerea de a juca pe un teren necunoscut, ceea ce constitue un handicap. Pentru acest lucru însă – jocul ce l’au desfăşurat – nu poate beneficia de circumstanţe atenuante. Schuller graţie căruia sibienii au fost învinşi cu un scor atât de redus – a fost eroul zilei. Schlattner şi Nurnberger au fost singurii jucători din restul echipei cari au muncit mai cu folos. Ceilalţi au fost sub-mediocri.

 

PUBLICUL

 

Decând foot-ball-ul a început să se imprime adânc în masse din ce în ce mai numeroase, se credea că simultan cu aceasta se va produce şi mult aşteptatul reviriment: civilizarea manifestaţiunilor spectatorilor. Cei ce au bănuit măcar acest lucru, s’au dovedit a fi profeţi mincinoşi.

Într’adevăr, departe de a se fi ameliorat felul de a se manifesta al spectatorilor, odată cu progresul foot-ball-ului, a început şi regresul sportivităţii acestora.

Huiduirea arbitrului, când o hotărâre a sa nu este agreată este concludentă…

 

ARBITRUL

 

D-l Moldovan – din Cluj – a arbitrat cu o dexteritate puţin obişnuită. Felul cu care a ştiut să penalizeze începuturile jocului brutal, a făcut ca partida să se desfăşoare într’un cadru oarecum cavaleresc. Dacă d-sa ar fi aplicat în toate ocaziunile, legea avantajului – după cum ar fi dorit’o unii dintre jucători – am fi fost cu siguranţă martorii unor accidente puţin dorite. Arbitrând cu un sânge rece extraordinar s’a impus bucureştenilor.

L. ROŞIANU

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 236, Marţi, 29 Iunie 1926).

 

Etapa a III-a – Semifinalele (duminică, 18.07.1926)

 

Juventus Bucureşti Fulgerul Chişinău 2-2 (1-1) Au marcat: I. Brauchler (’29), G. Dobo (’75-pen.) / Ludwig (’45), A. Ströck (’90). Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Nicolae Ţicu, 6. Ion Motoroi – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Iosif Brauchler, 10. Vasile Cristescu, 11. Imre Koszo. Fulgerul: 1. Miklossy – 2. Kovacs, 3. Rech – 4. Iania, 5. Nagy, 6. Vörös – 7. Potenz, 8. Ludwig, 9. Ad. Ströck (II), 10. Kilianovicz 11. Oslenay. Arbitru: Lajos Nagy (Cluj). Stadion: Romcomit.

Desfăşurarea semifinalei dintre campioanele regiunii Bucureşti şi cea a Basarabiei a fost redată astfel sub titlul „Juventus face match nul cu Fulgerul 2-2 (1:1)”:

În timp ce în Arad se juca semifinala Chinezul – A.M.T.E. pe terenul Romcomit din Bucureşti, Juventus şi Fulgerul îşi apărau pretenţiunile de a ajunge în finala campionatului naţional.

Spunem <<de a ajunge>>, pentrucă suntem siguri că niciunul din cei doi adversari ce au evoluat eri pe arena Romcomitului n-ar putea spera să reuşească a deposeda pe necontestaţii campioni ai ţării de titlul pe care îl deţin încă de acum şapte ani şi pe care au toate şansele de a-l mai păstra încă mult timp de aici înainte.

Această semifinală s’a… semijucat. Termenul, a cărei paternitate ne-o însuşim, nu va surprinde pe cetitori, când vor afla că matchul de Duminecă, terminat prin 2:2, se va rejuca în întregime astăzi după amiază, tot la orele 18.

Şi dacă din întâmplare rezultatul va fi şi de astă dată nul neputându-se juca în prelungire astăzi, cum nu s’a putut juca nici Duminecă din pricina orei înaintate, se va transforma într’un fel de <<basm cu cocoşul roşu>>

 

Descrierea partidei

 

Unsprezecele basarabean, în tricouri alb cu violet, apare pe teren în următoarea formaţiune:

Micloş, Covaci, Rech, Iania, Naghi, Voros, Potenţ, Ludvig, Ströck Albi, Chilianovici, Aslanoi.

Juventus pune în linie pe:

Stoian, Veţianu, Sile Georgescu, Vasiliu, Ţicu, Motoroiu, Dobo, Melchiori, Brauchler, Vasile Cristescu şi Koszo.

Arbitrează d-l Nagy Lajos cu competenţa-i obişnuită.

După verificarea licenţelor de joc, arbitrul dă semnalul de începere şi Juventus, care are prima lovitură, deschide partida.

Primele minute de joc se desfăşoară într’un tempo lent. Ambele echipe, conştiente de sarcina de a reprezenta regiunea respectivă în campionatul naţional, se feresc să-şi irosească forţele dela început şi păstrează o atitudine de observaţie.cronica meci Juventus - Fulgerul 2-2

Dar după ce au trecut primele minute în care emoţia e factorul hotărâtor, cele două echipe încep să atace, mai întâi cu oarecare timiditate, apoi din ce în ce mai ferm.

Înaintarea Juventusului se apropie printr’un şir de pase de poarta lui Micloş, şi Brauchler, demarcat, trage un shot anemic în braţele acestuia.

La rândul ei, înaintarea Fulgerului, condusă în mod magistral de Ströck, ameninţă barul campionilor bucureşteni şi un shot al lui Chilianovici loveşte în colţul drept al barei. Mingia, repusă în joc, e reluată de Ludwig, care trage la colţul de jos. Stoian apără şi dă în corner, care este însă tras.

E rândul roş-albaştrilor să ia iniţiativa şi, bine serviţi de Ţicu, Cristescu lansează pe Koszo care, după un frumos demaraj, sileşte pe Rech să acorde corner. Admirabil bătut de Cristescu, balonul este reluat cu capul de Brauchler, care îl trimite în colţul opus aceluia în care se afla Micloş şi astfel bucureştenii deschid scorul în minutul 29, în aplauzele frenetice ale spectatorilor.

Constatând că aripa Kilianovici, Aslanoi nu dă satisfacţie în această formaţiune, cei doi jucători se permută u-nul în locul altuia. Rezultatele sunt vizibile de îndată, căci prin această neînsemnată modificare, înaintarea Fulgerului câştigă mult ca omogenitate. Reprezentanţii Basarabiei invadează tot mai des terenul Juventusului şi perechea Veţianu–Sile Georgescu se întrebuinţează fără cruţare şi reuşeşte să degajeze terenul. Dar Kilianovici şi Ströck revin mereu la atac, deşi Vasiliu nu slăbeşte deloc pe excelentul extrem, iar Ţicu ţine în frâu pe fugosul Ströck, care e marcat cu o străşnicie fără pereche.

Cu toată munca gigantică desfăşurată de apărarea roş-albaştrilor, inevitabilul se întâmplă căci, după câteva shooturi cari greşesc de puţin ţinta, o centrare a lui Chilianovici ajunge la Ludwig, care trage imparabil în goal.

După aceasta, repriza ia sfârşit.

La reîncepere, Fulgerul ia comanda jocului şi după o lovitură în bară a lui Ludwig, se naşte o învălmăşeală grozavă la poarta Juventusului , care numai cu greu e limpezită de Sile Georgescu.

Câtva timp se pare că Fulgerul va marca. Potenţ, lăsat liber de Motoroi, demarează adesea pe tuşe şi centrează, dar loviturile la poartă sunt toate trase alături.

Ajuns în posesiunea balonului Melchiori porneşte singur şi ajungând în faţa porţei, trage alături de balon.

O serie de atacuri pe aripa stângă a Juventusului readuce pe roş-albaştri în terenul Fulgerului şi câteva situaţii grele pentru oaspeţi sunt salvate de Rech şi de portar.

Koszo, lansat de Motoroi, demarează dealungul tuşei şi apoi trece lui Brauchler care, cu abilitatea-i caracteristică, sileşte pe Rech să facă hands.

De aci scandal, discuţii interminabile, huidueli şi fluerături, însfârşit toată seria de <<parlamentarisme>>, fără de cari n’am fi simţit că ne aflăm la o semifinală.

Ströck şi Ludwig îşi dispută cinstea de a apăra <<penalty kick>>-ul decretat de arbitru şi însfârşit sorţii căzând pe Ludwig, acesta înlocueşte în poartă pe Micloş.

Printr’un shot care făcea inutilă disputa celor doi corifei ai teamului basarabean, Dobo trimite balonul în plasa oaspeţilor şi astfel în al 30-lea minut al celei de-a doua reprize, Juventus conduce cu 2:1.

Acest rezultat marchează începutul unei nesfârşite serii de scandaluri, cari au ca rezultat imediat excluderea lui Dobo apoi, după un fault făcut lui Koszo, năvălirea publicului pe teren, ceeace atrage suspendarea matchului şi Fulgerul părăseşte terenul.

După calmarea spiritelor, jocul reîncepe. Se pare însă că soarta partidei e pecetluită şi atacurile din ce în ce mai presante ale Fulgerului par inutile.

Cu toate acestea, în ultimul minut al partidei, norocul, care tot timpul a favorizat pe Juventus, îl părăseşte şi Ströck scăpând de Veţianu, shotează puternic, fără a da lui Stoian posibilitatea de a mai interveni.

Entuziasmul este la culme în echipa Fulgerului. Ströck este îmbrăţişat de toţi ceilalţi zece coechipieri ai săi, şi cu această ceremonie se sfârşeşte jocul.

Matchul fiind nul, conform regulamentelor ar fi trebuit să se mai joace încă două reprize a câte 15 minute.

După îndelungate parlamentări se convine însă să se rejoace Marţi, orele fiind prea înaintate.

Nepia

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 245, Marţi, 20 Iulie 1926).

 

Rejucarea Semifinalei (marţi, 20.07.1926)

 

Juventus Bucureşti – Fulgerul Chişinău 4-1 (2-0) Au marcat: G. Moretti (2), V. Cristescu, G. Dobo / Oslenay. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Ion Motoroi, 6. Grigore Grigoriu – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Vasile Cristescu, 11. Imre Koszo. Fulgerul: 1. Miklossy – 2. Kovacs, 3. Rech – 4. Iania 5. Nagy, 6. Vörös – 7. Potenz, 8. Ludwig, 9. Ad. Ströck, 10. Kilianovicz, 11. Oslenay. Arbitru: Lajos Nagy (Cluj). Stadion: Romcomit.

Apărută sub titlul „Bucureştii se califică în finala campionatului naţional” în presa vremii, era publicată o amplă cronică despre rejucarea semifinalei desfăşurate în Capitală. Aceasta reda performanţa calificării grupării bucureştene în finala Campionatului Naţional la doar doi ani de la înfiinţare. Calificarea Juventusului în ultimul act al competiţiei era o premieră nu doar pentru clubul prezidat de Ettore Brunelli, ci şi pentru fotbalul bucureştean:

 

 „JUVENTUS – FULGERUL 4-1 (1:0)

 

Pentru prima oară în istoria campionatului naţional de foot-ball asociaţie, regiunea Bucureşti se califică în finală.

Ceeace n’a putut face Tricolor şi Venus în cei şase ani de zile a făcut Juventus; în asemenea condiţiuni nu putem decât să felicităm clubul bucureştean, care după victoriile internaţionale, se consacră campionatului, reuşind după o serie neîntreruptă de victorii să cucerească titlul de campion regional şi în sfârşit intrat în lupta pentru câştigarea titlului de campion naţional, să ajungă în finală, reuşind să învingă trei regiuni, printre cari şi aceia a Chişinăului.

Ori care ar fi rezultatul de Duminecă dela Timişoara, el nu poate decât să ne bucure; Bucureştii au avut onoarea să fie adversar al Timişoarei impunându-se astfel încă odată renumele footbalului bucureştean în ochii Ardealului.

 

JOCUL

 

Începutul celei de a doua partide dintre roş-albaştrii şi violeţi e în avantajul jucătorilor din Chişinău; într’adevăr timp de cinci minute oamenii d-lui Slătinescu sunt complect stăpâni pe joc; tripleta vişinie condusă impecabil de Ströck, forţează deseori câmpul celor din Bucureşti, totuşi se simte lipsa complectă a unor shooteuri cu excepţia lui Ströck.

Dominaţi roş-albaştri îşi revin şi graţie celor cinci de la înaintare cari de astădată nu mai seamănă cu cei de Duminecă, iau conducerea jocului. Îngrămădiţi, cei din Chişinău, nu au aerul de a opune nici cea mai mică rezistenţă adversarilor. Rech se munceşte să oprească pe Dobo, în acţiunile sale primejdioase; dar modul cum schimbă mingea cu Melchiori, înţelegerea şi technica de care dau dovadă cei doi înaintaşi de pe dreapta ai Juventusului, îngreuează mult sarcina conştiinciosului half din Chişinău.

În sfârşit, după ce Cristescu, perde o ocazie, după o incursiune a lui Ströck de cealaltă parte, soseşte momentul fatal pentru echipa campioană a Chişinăului. O minge înaltă a lui Motoroi, e reluată de Moretti; portarul eşit din poartă nu mai poate împiedica inevitabilul goal. Urmează apoi o reacţiune din partea Fulgerului, Ströck e marcat de Motoroi pas cu pas; se resemnează trăgând de departe, fără a obţine însă un efect dorit. Aceiaşi soartă au şi shooturile lui Kilianovici şi Ludvig.

Sile Georgescu, în dificultate, dă primul colţ pentru roş-albaştrii, corner care nu aduce nici un rezultat. Juventus vrea să câştige cu orice preţ; lucrul se poate vedea după jocul lui Melchiori cu Dobo. Eşirile liniei de ofensivă a bucureştenilor ating după sine momente critice pentru cei din Chişinău; astfel, un centru al lui Dobo, e urmat de shootul reluat de Melchiori, care greşeşte cu puţin ţinta. Nu tot acelaş lucru se întâmplă pe partea stângă; eşirile, singuratice ale lui Kozo, care a avut mai mult ca oricând momente fericite, sunt lipsite de eficacitate, singur Cristescu munceşte cu adevărat. Totuşi o înţelegere cu Moretti, e departe de a fi ideală. Tânărul înaintaş, e forţat să se reducă la un joc individual fără a obţine ceva pozitiv, de pe urma acţiunilor sale.cronica meci Juventus - Fulgerul 4-1

Această situaţie echivocă, dar totuşi primejdioasă pentru cei din Basarabia, durează mai mult timp, până când Nagy reuşeşte să-şi cureţe câmpul şi odată cu această acţiune începută, urmează atacuri succesive ale celor trei dela înaintarea Fulgerului. La un moment dat Ströck pare că va egala, dar Vasiliu, care în acest match, a voit să ne arate că nu a dispărut ca jucător excelent are o intervenţie fericită, salvând astfel un punct aproape făcut.

Această ispravă a halfului bucureştean are ca prim efect un atac al Juventusului, urmat apoi de un întreg şir de evenimente penibile clubului basarabean.

Unul din aceste atacuri aduce înaintarea roş-albastră aproape de gool, Melchiori trimite lui Cristescu. Acesta, strecurându-se printre fundaşi, marchează în colţ.

Câtă deosebire de la partida de Duminecă şi cea de Marţi! În timp ce Juventus, aproape miraculos, joacă cum nu l’am mai văzut de mult, luptând atât în apărare cât şi în înaintare, în acelaş elan în timp ce înaintarea face minuni, cei din Chişinău, par complect zăpăciţi. Ströck, omul acţiunei numai e nici el cel de Duminecă, într’adevăr sarcina înaintaşului centrului basarabean, e cu adevărat ingrată trebuind el singur să puie în mişcare o linie de cinci în care numai el şi cu Chilianovici contează. Cei trei mijlocaşi dominaţi continuă să reziste cu multă greutate, cât despre cei doi fundaşi ei sunt complect dominaţi de înaintaşii roş-albaştrii.

*

A doua parte a jocului începe printr’o acţiune energică a oamenilor căpitanului Slătinescu; sub influenţa învăţămintelor primite în scurta pauză a jocului cei 11 basarabeni pornesc convinşi că trebuie să egaleze.

În adevăr, perspectivele unei înfrângeri nu fac deloc să bucure pe cei din Chişinău.

Unul din atacurile Fulgerului, condus de Ströck găseşte pe Osslenay bine plasat, reuşind astfel să micşoreze handicapul.

O nouă eră începe pentru Fulgerul, sperând că poate încă obţine o victorie. Violeţii se aruncă cu ultima desnădejde în luptă; dar crudă deziluzie, o simplă eşire pe dreapta, o fugă nebunească a lui Dobo şi al treilea punct e marcat.

Totuşi nu vor să creadă într’o înfrângere; violeţii pornesc din nou la atac, totuşi de data aceasta cu mai puţină însufleţire; o victorie în asemenea condiţiuni e imposibilă; de lucrul acesta pare că sunt convinşi şi cei din Chişinău.

În atacurile lor răsleţe, Fulgerul întâlneşte în Juventus adversarul hotărât să nu cedeze.

Dar nu! Juventus vrea să învingă net; să şteargă impresia detestabilă de Duminică şi în adevăr după câteva atacuri, înaintarea roş-albastră se stabileşte definitiv în câmpul vizitatorilor. Dobo e bruscat de Kovacs, pe linia de 18 metri.

Lovitura e trimeasă într’un mod impecabil lui Moretti care reuşeşte să strecoare balonul în plasă (4–1).

Astfel s’a sfârşit şi această partidă de semifinală, partidă care a dat loc la două lupte aprige de la început şi până la sfârşit.

*

Jucătorul Stoian a avut o zi bună; fără a se resimţi de accidentul suferit, curajosul portar a avut unele intervenţii oportune, salvând situaţii critice pentru roş-albaştrii.

Cei doi fundaşi cu regret trebuie să spunem, au format singura parte slabă a echipei, afară de degajările lui Sile Georgescu, degajeri cari nu au fost de cea mai bună calitate nimic nu s’a remarcat din partea celor doi fundaşi.

În schimb linia de mijlocaşi a fost, contrar tuturor aşteptărilor partea cea mai bună din apărare, fiind mai presus de orice critică. Vasiliu, Motoroi şi Grigoriu ne-au plăcut alaltăeri, mai mult ca ori când.

Fără a poseda prea multă tehnică au reuşit totuşi să oprească atacurile adversare.

Cristescu a făcut o partidă bună; deşi neglijat complect de Moretti, acesta în centru, fără a se remarca, a ştiut totuşi să speculeze, ca totdeauna, situaţiile favorabile.

*

La Fulgerul, Ströck incontestabil a fost cel mai bun, deşi departe de partida de Duminecă, totuşi a reuşit unele lucruri cât se poate de frumoase. Kilianovici şi Rech s’au remarcat de asemeni din teamul vişiniu.

 

ECHIPELE

 

D. Nagy Layos a condus următoarele teamuri:

Juventus: Stoian; Veţianu, Sile Georgescu; Vasiliu, Motoroiu, Grigoriu; Dobo, Melchior, Moretti, Cristescu şi Koszo.

Fulgerul: Miclossyi; Kovacs, Rech; Ianga, Nagy, Veros, Potenz, Ludwig, Stroech, Kilianovicz şi Oslenay.

Conduce d-l Moldovanu din Cluj.

Camor”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 246, Joi, 22 Iulie 1926).

 

Situaţia partidelor desfăşurate în cadrul turneului final al Campionatului Naţional:

Meciuri de baraj

 

13.06. Stăruinţa Oradea – Olimpia Satu Mare                                                           4-3 (4-1)

20.06. Juventus Bucureşti – Crai Iovan Craiova                                                     4-1 (2-1)

20.06. AMTE Arad – Victoria Cluj                                                                                  3-1 (1-1)

 

Sferturi de finală

 

27.06. Juventus Bucureşti – HTV Sibiu                                                                      3-1 (2-1)

29.06. AMTE Arad – Colţea Braşov                                                                              3-0 (2-0)

11.07. Stăruinţa Oradea – Chinezul Timişoara                                                         0-5 (0-3)

12.07. Hakoah Cernăuţi – Fulgerul Chişinău                                                            0-1 (0-1)

 

Semifinale

 

18.07. Juventus Bucureşti – Fulgerul Chişinău                                                      2-2 (1-1)

18.07. AMTE Arad Chinezul Timişoara                                                                    2-5 (0-3)

 

Rejucare

 

                20.07. Juventus Bucureşti – Fulgerul Chişinău                                                      4-1 (2-0)

 articol situatie meciuri turneu final

 

Etapa a IV-a – Finala (duminică, 01.08.1926)

 

Chinezul Timişoara – Juventus Bucureşti 3-0 (1-0) Au marcat: M. Tänzer (’35 – pen.), G. Semler (’70, ’74). Chinezul: 1. Bela Ritter – 2. Balazs Hocksary, 3. Adalbert Steiner, 4. Eugen Lakatoş, 5. Emerich Vogl, 6. Adalbert Rössler, 7. Mihai Tänzer, 8. Gustav Semler, 9. Rudolf Wetzer (cpt.), 10. Ioan Tessler, 11. Rudolf Matek. Juventus: 1. Octav Stoian – 2. Constantin Veţianu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Vasiliu, 5. Ion Motoroi (cpt.), 6. Grigore Grigoriu – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Giacomo Moretti, 10. Vasile Cristescu, 11. Imre Koszo. Rezerve: Iosif Brauchler, Vincenzo Migotti. Arbitri: Teofil Morariu (Oradea) – Lajos Nagy, Sabin Vaţianu (Cluj). Stadion: Banatul – Timişoara. Spectatori: 3.000.

Într-o scurtă relatare, sub titlul „Chinezul rămâne campion dar…” a fost prezentată desfăşurarea finalei pentru cucerirea titlului de campioană naţională:

 „Un joc cu incidente – Juventus după o rezistenţă înverşunată pierde 3-0. – slaba performanţă a campionilor

 

Finala campionatului de foot-ball associaţie a decurs eri la Temişoara în nişte condiţiuni cu totul speciale.

Trei mii de spectatori populau arena sportivă, scontând victoria uşoară a campionilor. Contrar însă tuturor acestor aşteptări, matchul a fost disputat cu înverşunare iar victoria nu a părut sigură pentru timişoreni decât după ce au marcat două goaluri, în a doua repriză în împrejurări cu totul dramatice.

În repriza întâia Juventus a ţinut piept adversarului, apărarea dovedindu-se a fi în bună formă. Înaintarea Chinezului nu a putut să arate eficacitatea ei obişnuită.

Singurul goal al primului half-time a survenit dintr’un penalty, făcut de Grigoriu, bătut de Taenzer.

În a doua repriză, zece minute de la începere, se iveşte o învălmăşeală în faţa porţei bucureştenilor, Stoian fiind rănit este scos de pe teren şi Grigoriu îi ia locul în poartă. Nu mult după aceasta Moreti şi Melchiori sunt excluşi de pe arenă astfel că Juventus joacă în 8 omeni.

În minutele 25 şi 28, Zemler trage două goaluri imparabile, urcând scorul la trei.

Până la sfârşitul matchului, cu toate condiţiile nefavorabile în care joacă Juventus, nu se mai marchează nimic.

Dacă se ţine seama de împrejurările vitrege cu care au avut de luptat bucureştenii, rezultatul de 3-0 constitue un scor extrem de onorabil.

După o campanie aşa de bogată în succese, Juventus încheie sezonul cu o performanţă cu totul neaşteptată şi care este întunecată numai de incidentele regretabile ce au avut loc.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 251, Marţi, 3 August 1926).

La două zile după apariţia acestui articol, în presa vremii apărea o succintă cronică finalei sub titlul „Cum a luptat şi a pierdut Juventus finala”:

 „Un joc decepţionant. — Juventus rezistă până la sfârşit. — Chinezul are nevoie de odihnă. — Cum s’au marcat punctele. — Incidentele petrecute şi efectele lor asupra matchului.

 

Câştigarea titlului de campion al României pentru a şaptea oară în mod consecutiv este pe deplin meritată după activitatea pe care Chinezul a depus-o dealungul lunilor trecute, dar cine a urmărit jocul de

Duminecă nu putea crede că acel unsprezece lipsit de energie şi complect scos din formă este acelaş cu echipa care făcuse un impresionant match cu Amateure.

Dacă se ia în consideraţie matchul cu Juventus, victoria timişorenilor este departe de a fi ceeace reprezintă redusul scor de 3:0.

          În tot timpul celor nouă zeci de minute Chinezul nu a existat ca echipă, ci a jucat prin sforţări individuale cari puteau fi oprite de apărarea Juventusului fără prea multă greutate. Faţă cu jucători care înşelaseră apărarea celebră a Budapestei, tandemul Georgescu-Veţianu părea invulnerabil. Incertitudinea sportului ia uneori întorsături curioase. Poate că această lipsă de formă se explică şi prin nesocotirea complectă a forţelor Bucureştilor. Chinezul credea că va putea zdrobi adversarul, chiar fără să se ostenească. Echipa Juventusului care a înşelat atâtea calcule anul acesta, a surprins şi pe vişinii. Teamul lui Hlaway a fost pe teren un <<tot>> animat de dorinţa de a rezista până la sfârşit şi moralul echipei era aşa de ridicat încât deşi redusă la opt oameni, a jucat cu acelaş succes. Dacă echipa campioană a Bucureştilor nu a putut da o lecţie de football Chinezului, cel puţin a arătat un moral care ar putea servi de exemplu şi acolo. Suntem mulţumiti că în împrejurările vitrege în care a luptat campionul nostru, onoarea regiunei şi a clubului a fost salvată. Este singurul lucru pe care-l puteam cere dela Juventus şi acest lucru l-a făcut cu prisosinţă.

          Astăzi campionatul aparţine deja trecutului. Cu gloria şi experienţa obţinută în el footballul bucureştean trebue să pornească la lucru, pentru ca succesul din anul acesta să nu rămână izolat ci să fie începutul unei ere mai prospere în regiunea noastră.

 

PARTIDA

 

Pentru o parte din spectatori, cari au urmărit cu atenţie diferitele peripeţii ale jocului, partida de Duminecă a fost captivantă, pentru motivul că a dat loc la o luptă aprigă, emoţionantă dela început până la sfârşit, o adevărată luptă de campionat. Din contra pentru amatorii de joc frumos, matchul de alaltăeri nu a avut darul să-i mulţumească. Într’adevăr tot jocul nu a fost altceva decât shooturi imprecise, pasuri ne la locul lor, degajări uneori prea lungi alteori prea scurte, în-tr’un cuvânt un desechilibru complect lipsă de tehnică fapt care a mirat foarte mult pe admiratorii Chinezului, mai ales după ce fusese văzuţi în matchul cu Seghedin, Budapesta şi Amateure. Dacă aceste lipsuri ar fi fost singurele părţi slabe ale matchului tot nu ar fi fost încă nimic şi dacă partida s’ar fi disputat corect, înfăţişarea matchului era cu totul alta. Din contra partida a fost bogată în lovituri nereglementare şi în incidente, cari au dat loc la numeroase lovituri libere, de cele mai multe ori justificate.

 

CAMPIONII

 

Echipa campioană a fost fără îndoială superioară teamului roş-albastru, mult mai periculoasă graţie liniei de atac, susţinută admirabil de Vogl. Însă nu am avut decât rare ori ocazia să admirăm jocul clasic al celor cinci înaintaşi violeţi, cari posedă în Wetzer un înaintaş centru de mare valoare, în Zemler un inter stânga unic în genul lui, toţi ajutaţi admirabil de Vogl un half-centru ideal. Jocul clasic nu a apărut decât în rare ocazii; Zemler, atât de activ altă dată, a avut o zi proastă. Tessler şi Tanzer, au comis greşeli, cari au costat foarte scump pe timişoreni şi au dat dovadă de o complectă oboseală. Singur Wetzer a condus în mod activ pe înaintaşi, jucând şi în ofensivă şi în defensivă, alergând dela o tuşe la alta; valorosul înaintaş centru s’a afirmat încă odată ca fiind un jucător de o clasă înaltă.

Lakatoş şi Rossller, mai ales acesta, au excelat în joc brutal; altfel au fost bine reuşind să oprească orice acţiune a extremelor bucureştene.

Bundi şi Steiner s’au comportat în mod onorabil, ocaziile de a-şi pune în evidenţă calităţile fiind de fapt rare. Primul s’a arătat superior celuilalt prin degajările şi prin iuţeala cu care ştia să atace adversarii.  Ritter câteva opriri bune şi atâta tot.

 

CUM AU LUPTAT BUCUREŞTENII

 

În apărare perechea Veţianu, S. Georgescu a avut de suportat o muncă uriaşă. S’au apărat însăCum a pierdut Juventus finala cu o energie demnă de toată lauda. Trioul Vasiliu, Motoroi, Grigoriu a fost contrar tuturor aşteptărilor mai mult decât excelenţi, reuşind să puie stavilă atacurilor succesive ale liniei ofensive vişinii. Fără a poseda o tehnică deosebită, cei trei halfi prin modul conştiincios de a marca adversarul, prin suflul inepuizabil, prin ardoarea şi curajul cu care au luptat au realizat minuni. Surclasaţi de linia intermediară adversă, prin ştiinţa şi controlul de minge, cei trei bucureşteni au furnizat totuşi un joc care a impresionat publicul.

Înaintarea, cum era şi fatal, nu a existat; prezenţa lui Dobo şi Melchiori nu a avut darul să întărească prea mult linia ofensivă. Lăsaţi tot timpul matchului în părăsire, trebuind ei însăşi să treacă în apărare, înaintaşii nu s’a putut produce cu nimic deosebit; cele câteva eşiri singuratece conduse de Dobo şi Melchiori nu au fost de natură să puie în primejdie apărarea adversă.

În general jocul celor 11 roşi-albaştri a fost un joc de mingi înalte, bogat în  shooturi singurul joc nimerit care putea practica în faţa Chinezului.

 

JOCUL

 

Partida începe pe un teren alunecos în urma unei ploi şi cu o întârziere de zece minute.

Cum era şi de aşteptat, dela început, Chinezul îşi impune jocul şi prin atacuri succesive, conduse când de Zemler când de Tanzer, şi reuşeşte să-şi domine în mod vădit adversarul. Îngrămădiţi timp de zece minute de înaintarea campionilor, apărarea bucureştenilor e supusă la greaua sarcină de-a opri atacurile unui Wetzer, Zemler sau Tanzer. Unul din aceste atacuri, condus în mod impecabil de Zemler şi Wetzer, e oprit în ultimul moment de Georgescu, apoi un fault la 20 metri e blocat de Stoian; linia de atac, inactivă până în acest moment, capătă viaţă şi primul atac bucureştean s’a format. Dribllingul lui Dobo pe aripă e urmat de shootul lui Melchiori, pe care Ritter, ajutat de Steiner, îl poate opri. La aceasta s’a redus tot efortul celor cinci, incapabili de a mai duce mult timp lupta pe câmpul timişorenilor fie din cauza apărărei violete, fie din cauza lipsei a trei halfi, cari sunt nevoiţi să stea în permanentă defensivă pentru a opri un dezastru; înaintarea roş-albastră pierde imediat contactul cu balonul. Violeţii din nou stăpâni pe joc, conduc într’un tempo rapid şi prin atacuri succesive se apropie de poarta lui Stoian. Ajutaţi mult de serviciile lui Vogl, cei cinci dela înaintarea Chinezului, deşi nu sunt în cea mai bună formă, reuşesc totuşi să se impue. Zemler combină cu Matek, operaţiile nu duc la rezultatul dorit graţie intervenţiei lui Vasiliu şi mai ales jocului extrem de slab, pe care îl furnizează extremul timişorean. Câteva degajări ale lui Veţianu şi Motoroi reuşesc să limpezească pentru puţin timp câmpul bucureştenilor, dar campionii revin; Tanzer, bine servit de Lakatoş, porneşte în goană spre poarta Juventusului, driblează apărarea şi în ultimul moment Grigoriu acordă primul colţ. Timp de câteva minute foştii şi actuali campioni îşi manifestă o superioritate netă; rând pe rând Wetzer, Zemler şi Tessler trimet peste bară, în faţa acestei superiorităţi, bucureştenii se apără onorabil. Un centru al lui Matek e pierdut de Tessler; un minut după această ispravă Wetzer forţează pe Georgescu de-a acorda al doilea colţ, care nu aduce însă nici o schimbare. Odată aceste ocazii pierdute Chinezul e nevoit să cedeze iniţiativa celor din Bucureşti, supremaţie care nu durează prea mult, căci Steiner şi Bundi resping ori ce acţiune a bucureştenilor.

Iată din nou pe violeţi pe câmpul bucureştenilor; într’adevăr graţie lui Tanzer Chinezul ameninţă poarta roş-albaştrilor, o mână în careul de pedeapsă, asigură Chinezului primul punct (Minutul 35). Fizionomia partidei nu-şi schimbă cu nimica aspectul în urma acestui eveniment, cu diferenţa că Chinezul îşi accentuează superioritatea.

Astfel Zemler, singur în faţa porţei, e oprit în ultimul moment de Veţianu; al treilea colţ e pierdut de Tessler. Până la pauză nimic important nu marchează restul de timp.

După pauză, roşi-albaştrii trec din nou prin situaţii grele. Chinezul domină în mod manifest, voind cu orice preţ să mărească handicapul. Tanzer cu Tessler au câteva eşiri pe aripă, fără a obţine un rezultat.

O combinaţie a tripletei vişinii eşuează, în faţa porţei, Tessler liber, trimete peste bară, urmează un nou corner la poarta Juventusului, din nou fără nici un rezultat.

Rând pe rând Wetzer şi Zemler şi în sfârşit Matek (mai ales acesta) au ocazia de a marca. Veţianu şi Georgescu sunt continuu presaţi, înaintarea violeţilor reuşeşte însă să degajeze cu capul, degajarea ajunge la Dobo, acţiunea lui e însă împiedicată de Cristescu, aflat în offside. Urmează un contra atac condus de Wetzer şi Zemler; acesta din urmă greşeşte cu puţin ţinta.

Un corner la poarta Juventusului şi puţin timp după aceasta urmează al doilea goal; lovitura lui Zemler trece pe sub mâinele lui Stoian (Minutul 70).

Încă un colţ la poarta roş-albaştrilor, peste două minute tot Zemler speculează o învălmăşeală ridicând scorul la 3 (Minutul 74).

Juventus trece la atac. Moretti şi Cristescu caută să înşele pe fundaşi; Ritter intervine la timp spre a clarifica situaţia.

În minutul 78, Melchiori şi Moretti sunt excluşi din joc. Juventus e complect dominat; înaintarea roş-albastră nu mai există, singuri Dobo şi Cristescu conduc atacuri răzleţe într’una din aceste eşiri, Dobo e bruscat de Steiner; lovitura de la 30 metri trimeasă puternic de Dobo, e blocată cu greu de Ritter.

Stoian, rănit, părăseşte terenul şi e înlocuit de Grigoriu. Juventus redus la 8 oameni cedează încetul cu încetul, totuşi îşi păstrează suficiente resurse pentru a se apăra onorabil în timpul care îl mai desparte de sfârşitul partidei.

Camor

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul II, No. 252, Joi, 5 August 1926).

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26: Bruno Bamberger (0), Sachelarie Barber (0), Iosif Brauchler (1), Căpşuneanu (0), Tănase Cristescu (1), Vasile Cristescu (5), Nicolae Cseh (0), Iosif Djuris (0), Gyula Dobo (5), Ferrero (0), Sile Georgescu (5), Grigore Grigoriu (2), Camil Iuscinsky (0), Imre Koszo (5), Gheorghe Krips (0), Dezideriu Lacky (0), Locatelli (0), Iacob Lucas (0), Carlo Archimede Melchior (5), Vincenzo Migotti (0), Giacomo Moretti (4), Ion Motoroi (5), Dumitru Oprescu (0), Sergiu Petrovici (0), Bebe Rollea (0), Aurel Schei (0), Octav Stoian (4), rök (0), Nicolae Ţicu (3), Ştefan Vasiliu (5), Constantin Dumitru Veţianu (5). ANTRENOR: György Hlaway. PREŞEDINTE: Ettore Brunelli. VICEPREŞEDINTE: Sergiu Petrovici.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei este trecut numărul total de meciuri disputate în cadrul Campionatului Naţional (faza finală).

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26:

4 GOLURI:      Giacomo Moretti

3 GOLURI:      Gyula Dobo – 2 din penalty

2 GOLURI:      Vasile Cristescu, Carlo Archimede Melchior – 1 din penalty

1 GOL:                             Iosif Brauchler, Imre Koszo

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26: Bruno Bamberger (2, 0, 2, 0), Sachelarie Barber (1, 0, 1, 0), Iosif Brauchler (12, 2, 9, 1), Căpşuneanu (11, 3, 8, 0), Tănase Cristescu (1, 0, 0, 1), Vasile Cristescu (7, 0, 2, 5), Nicolae Cseh (5, 0, 5, 0), Iosif Djuris (2, 0, 2, 0), Gyula Dobo (12, 0, 7, 5), Ferrero (4, 0, 4, 0), Sile Georgescu (24, 3, 16, 5), Grigore Grigoriu (15, 3, 10, 2), Camil Iuscinsky (1, 0, 1, 0), Imre Koszo (14, 0, 9, 5), Gheorghe Krips (1, 0, 1, 0), Dezideriu Lacky (1, 0, 1, 0), Locatelli (4, 0, 4, 0), Iacob Lucas (1, 1, 0, 0), Carlo Archimede Melchior (15, 0, 10, 5), Vincenzo Migotti (5, 2, 3, 0), Giacomo Moretti (11, 2, 5, 4), Ion Motoroi (24, 3, 16, 5), Dumitru Oprescu (3, 0, 3, 0), Sergiu Petrovici (7, 3, 4, 0), Bebe Rollea (5, 1, 4, 0), Aurel Schei (7, 3, 4, 0), Octav Stoian (12, 0, 8, 4), rök (16, 3, 13, 0), Nicolae Ţicu (13, 0, 10, 3), Ştefan Vasiliu (19, 3, 11, 5), Constantin Dumitru Veţianu (19, 1, 13, 5). ANTRENORI: Ion Motoroi (în tur), György Hlaway (din ianuarie 1926). PREŞEDINTE: Ettore Brunelli. VICEPREŞEDINTE: Sergiu Petrovici.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei sunt trecute, în ordine: numărul total de meciuri oficiale disputate în anul competiţional 1925/26, numărul jocurilor din turneul de baraj, al celor din campionat şi, respectiv, din campionatul naţional (faza finală).

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1925/26:

13 GOLURI:   Giacomo Moretti

10 GOLURI:         Iosif Brauchler, Gyula Dobo – 6 din penalty, Carlo Archimede Melchior – 1 din penalty

9 GOLURI:      Török

4 GOLURI:      Vasile Cristescu, Vincenzo Migotti – toate din penalty

3 GOLURI:      Imre Koszo

2 GOLURI:      Djuris – ambele din penalty, Locatelli

1 GOL:                             Sachelarie Barber – din penalty, Ferrero, Iacob Lucas

AUTOGOL:    Emil Kroner (Olympia), Nanu (Sportul Studenţesc), Lupu Weiss (Macabi)

 

TOTAL JOCURI ÎN EDIŢIA 1925/26:

(24)   Sile Georgescu, Ion Motoroi

(19)   Ştefan Vasiliu, Constantin Dumitru Veţianu

(16)   rök

(15)   Grigore Grigoriu, Carlo Archimede Melchior

(14)   Imre Koszo

(13)   Nicolae Ţicu

(12)   Iosif Brauchler, Gyula Dobo, Octav Stoian

(11)   Căpşuneanu, Giacomo Moretti

(7)     Vasile Cristescu, Sergiu Petrovici, Aurel Schei

(5)     Nicolae Cseh, Vincenzo Migotti, Bebe Rollea

(4)     Ferrero, Locatelli

(3)     Dumitru Oprescu

(2)     Bruno Bamberger, Iosif Djuris

(1)     Sachelarie Barber, Tănase Cristescu, Camil Iuscinsky, Gheorghe Krips, Dezideriu Lacky, Lucas

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la ploiestipatrianoastra@yahoo.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Notă: fotografiile din cuprinsul textului au caracter exclusiv pentru acest site şi nu pot fi folosite fără acordul autorului cărţii.

 

Despre autor

Florian Tudorache

Florian Tudorache

Articole asemănătoare

0 comentarii

Încă nu sunt comentarii.

Nu există comentarii pentru moment, vrei să adaugi unul?

Scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Ploiești
28°
cer acoperit de nori
humidity: 33%
wind: 4m/s WSW
H 28 • L 28
24°
Sat
27°
Sun
25°
Mon
23°
Tue
Weather from OpenWeatherMap
  • :
  • :
Dacă aţi fost martorii unui eveniment care ar putea deveni o ştire, puteţi lua legătura cu noi pe e-mail, la adresele ploiestipatrianoastra@yahoo.com, info@ploiestiulpatrianoastra.com, sau pe contul nostru de Facebook.

Cele mai citite articole

Sorry. No data so far.

Instagram

Please enter an Access Token on the Instagram Feed plugin Settings page.

YouTube




Abonați-vă la newsletter

Curs valutar