Ploieștiul Patria Noastră

Știri

 Ultima oră

File de poveste – Episodul VIII – „JUVENTUS – CAMPIOANA ROMÂNIEI” partea I

File de poveste – Episodul VIII – „JUVENTUS – CAMPIOANA ROMÂNIEI” partea I
martie 08
16:24 2014

EDIŢIA 1929/1930

JUVENTUS – CAMPIOANA ROMÂNIEI

Perioada de glorie a clubului Juventus începuse odată cu izbutirea performanţei de a ajunge vicecampioană a României în ediţia 1925/26. Continuarea venea cu cele două clasări finale pe al doilea loc în campionatul regiunii Bucureşti. Apogeul avea să fie atins în ediţia de campionat 1929/30. Atunci a fost obţinută cea mai importantă realizare din istoria clubului, în perioada interbelică. Cucerirea primului titlu naţional. Această reuşită nu era rodul întâmplării, ci al unei pregătiri minuţioase precum şi a perseverenţei preşedintelui Ettore Brunelli, avid de performanţă. Pentru înjghebarea unei echipe cât mai competitive cu putinţă, în luna august, una rezervată pregătirilor, Juventusul realiza transferul a doi jucători de certă clasă europeană. Este vorba de timişorenii Emerich Vogl, echipier al Chinezului, campioana ţării vreme de şase ani la rând şi Ladislau Raffinsky, transferat de la Clubul Atletic Timişoara (CAT). Este demn de amintit faptul că atât Vogl cât şi cel apelat de coechipieri „Raffi”, îmbrăcaseră deja tricoul primei reprezentative a României. Ambii aveau să fie angajaţi la Astra Română, societate cu capital străin, profilată pe extragerea, prelucrarea şi exportarea petrolului de pe Valea Prahovei, instituţie care avea birouri şi la Bucureşti, acolo unde aveau să fie „prinşi” cu serviciul cei doi internaţionali. Emerich Vogl, angajat prin prisma studiilor ca desenator tehnic, a fost promovat ulterior şef de birou datorită conştiinciozităţii care îl caracteriza. Această promovare avea să-l facă să întâmpine o serie de dificultăţi în obţinerea concediilor pentru a se putea deplasa în străinătate cu echipa naţională, al cărei căpitan era. Vogl şi Raffinsky aveau să fie coechipieri şi în acea echipă care a fost prima înscrisă dintre cele 13 reprezentative naţionale care participau la ediţia inaugurală a Campionatului Mondial, cea din iulie 1930, desfăşurată în Uruguay. Mai mult de-atât, Raffinsky a fost votat de jurnaliştii prezenţi 1în America de Sud printre fotbaliştii ce alcătuiau selecţionata Mundialului respectiv.

A mai urmat, apoi, la finele lui gustar, completarea lotului juventist cu Constantin (Ticki) Deleanu – adus de la Sportul Studenţesc, precum şi prin promovarea tinerilor Andrei Bărbulescu şi Ion Maior (II), din propria pepinieră. Tot atunci, portarul Octav Stoian îşi înainta demisia de la clubul în albastru-roşu. După ce Comitetul Director al clubului Juventus i-a aprobat cererea, acesta s-a transferat la Venusul prezidat pe atunci de Dumitru (Mitty) Niculescu, unul dintre cei mai importanţi arbitri ai vremii şi totodată fondator al clubului. Portarul venit la început de martie 1925 la clubul păstorit de Ettore Brunelli, ale cărui culori le apărase în 39 de meciuri oficiale, prefera Venusul, tocmai devenit campion. Făcea acest pas, tocmai pentru a cuceri un titlu naţional la care râvnea şi pe care îl ratase cu trei ani în urmă. Locul lui Stoian în poarta celor din bulevardul Regina Elisabeta avea să fie luat de un alt nou venit sub comanda lui Gyula Feldmann, Dumitru Bacinschi, transferat de la Unirea Tricolor. Nu doar goalkeeperul părăsea clubul juventist. Plecau şi fraţii Alexandru (II) şi Iuliu (I) Borbil, la gruparea Belvedere.

Revenind la ediţia de campionat 1929/30 a districtului Bucureşti, ar trebui menţionat faptul că la start se aliniau, pentru a patra oară consecutiv, tot şase competitoare. Noutatea ediţiei o constituia prezenţa grupării Principele Mihai, nou-promovată din categoria „Promoţie” în locul retrogradatei Sportul Studenţesc. Juventusul avea de luptat pentru supremaţia categoriei I valorice cu „negrii” de la Venus. Aceştia erau nimeni alţii decât deţinătorii titlului de campioni ai României. Laurii îi cuceriseră în urma finalei desfăşurate pe arena „Romcomit”, în faţa a 4.000 de spectatori, la mijloc de cuptor, finală câştigată în dauna României Cluj cu 3-2 (2-0), după ce, în minutul 60, bucureştenii conduceau cu un confortabil 3-0. Venus intra astfel în istorie drept prima echipă din Bucureşti care devenea campioana României Mari, cea care îngloba şi Ardealul.

Sezonul de toamnă nu a debutat aşa cum fusese programat iniţial, la 29 septembrie. 2Fusese amânat din cauza jocului internaţional România – Iugoslavia, contând pentru Cupa Balcanică, disputat la 6 octombrie. Elita campionatului regional Bucureşti pornea la drum abia la 13 octombrie, cu meciurile rundei a II-a. Pentru Juventus, debutul a fost de bun augur, de vreme ce însemna o victorie. Ce-i drept la limită, dar totuşi, o victorie. Şi nu era obţinută în faţa oricui, ci în dauna principalei contracandidate, campioana ţării, Venus. Era un 1-0 (1-0) muncit din greu, prin golul marcat de C. Melchior. Aveau să mai urmeze alte patru victorii în tot atâtea dispute. Mai întâi, a fost un sec 4-0 cu Principele Mihai, urmat de un zdrobitor 8-0 în faţa Olympiei, care s-a dovedit a fi, până la urmă, chiar scorul campionatului. Exceptând gruparea nou-promovată, în primele trei runde Juventus îşi lua revanşa în faţa campioanelor Capitalei din ultimele două ediţii de campionat, atunci când oamenii lui Ettore Brunelli terminau cursa pe locul al II-lea. Un alt 1-0 (0-0), de astă dată pe terenul evreilor de la Macabi, şi un nou 4-0 cu ceilalţi reprezentanţi ai Oborului, cei de la Unirea Tricolor, erau rezultatele unui parcurs de excepţie reuşit în sezonul de toamnă. Elevii lui Gyula Feldmann izbuteau doar victorii, şi toate la zero! Între acestea era şi acel scor al campionatului, realizat pe seama Olympiei, cea care avea să termine competiţia pe locul al III-lea. Golaverajul era unul demn de invidiat. Cu un asemenea bilanţ, era limpede că Juventusul îşi acontase fotoliul de lider. Sărbătorile de iarnă îi găseau pe juventişti la adăpostul unui avans liniştitor de patru puncte faţă de urmăritoarea Venus. Aceasta, în afara eşecului suferit în etapa inaugurală, mai pierduse alte două puncte. Ambele acasă, în faţa ambelor grupări oborene: Unirea Tricolor (0-0) şi Macabi (1-1). Între cele două remize se strecura umilinţa administrată noii promovate Principele Mihai, cu scorul de 8-1 (4-1). Podiumul ierarhiei golgeterilor toamnei era dominat de echipieri ai grupării din bulevardul Regina Elisabeta: Carlo Archimede Melchior cu 7 puncte, urmat de coechipierii săi Temistocle Carianopol şi Vasile Cristescu, aflaţi la egalitate cu venusiştii Motoroi şi Constantin Stanciu, precum şi de internaţionalul olympist Ilie Subăşeanu (2 din penalty), fiecare cu câte 3 goluri înscrise.

În mod cu totul absolut surprinzător pentru suporterii juventiştilor, dată fiind situaţia din clasament, chiar dacă era la final de contract, antrenorul Gyula Feldmann a hotărât să plece în Brazilia. Luase această decizie pentru a prelua, în calitate de antrenor, o echipă din Rio de Janeiro. Ce nu ştiau fanii echipei din bulevardul Regina Elisabeta era faptul că tehnicianul fusese nevoit să părăsească gruparea păstorită de Ettore Brunelli fiindcă se dovedise implicarea sa în extrădarea lui Rudolf Wetzer. Despre ce era vorba? Clubul maghiar Ujpest Budapesta făcuse câteva încercări disperate pentru a-l înregimenta pe Rudy drept component al său cu „acte în regulă”, deşi capii federaţiei române refuzaseră grupării maghiare eliberarea actelor oficiale de transfer. Lovindu-se de acest refuz, un conducător al budapestanilor l-a contactat pe conaţionalul său Feldmann care, în schimbul unei pungi consistente cu arginţi, reuşea să obţină în cele din urmă o dezlegare măsluită. În baza acelui fals, dovedit ulterior, Ujpest l-a înregimentat pe internaţionalul timişorean. În locul lui Feldmann, pe banca tehnică era instalat din nou György Hlaway, începând din ianuarie 1930. Coincidenţă sau destin, era una şi aceeaşi persoană care fusese instalată la cârma echipei şi în urmă cu patru ani când Juventusul se calificase în finala Campionatului Naţional.

Sub titlul „După plecarea d-lui Feldman – Ce ne declară d-l Brunelli preşedintele clubului Juventus” presa vremii relata plecarea antrenorului juventist şi planurile de viitor ale conducerii clubului:

Miercuri seara, a părăsit Capitala fostul antrenor al clubului, d-l Feldman. Plecarea harnicului antrenor a lăsat un gol în gruparea roş cu albastru, pe care harnicii conducători, în frunte cu d-l Brunelli se vor grăbi să-l umple. Necesitatea unui antrenor la Juventus, este un adevăr indiscutabil. Angrenajul clubului, precum şi necesităţile de ordin tehnic, implică prezenţa unei persoane care să se ocupe în mod exclusiv cu chestiunea echipelor.

Imediat după plecarea d-lui Feldman, a cărui contract a expirat, am căutat să aflăm cari sunt proectele conducerei clubului din bulevard. Ne-am adresat d-lui Brunelli, întrucât nimeni alt cineva decât d-sa, nu este mai în măsură să ne vorbească de Juventus în orice împrejurare.

MISIUNEA LUI FELDMAN TERMINATĂ

<<Plecarea fostului nostru antrenor nu are altă explicaţie decât de ordin technic. Socotesc misiunea lui Feldman ca terminată. Antrenor prin excelenţă individual un an şi trei luni, cât a stat la Juventus, a fost suficient, ca să ducă la bun sfârşit opera de formare a elementelor noastre>>. Iată ce ne spune d-l Brunelli.  Într’adevăr o serie întreagă de jucători formaţi de Feldman sunt pilda vie cea mai bună.

NE TREBUE UN TACTICIAN

Cerând lămuriri d-lui Brunelli asupra proectelor de viitor, d-sa ne-a declarat: <<Avem nevoie de un tactician. Odată jucătorii formaţi individual, avem nevoie de un antrenor de ansamblu, un tactician care să le coordoneze cunoştinţele şi posibilităţile de efort>>. Tacticianul ar urma să completeze tot ce-a început Feldman.

 

SE DUC TRATATIVE

În direcţia de mai sus se duc tratativele. D-l Brunelli ne-a comunicat că o serie întreagă de nume cunoscute de antrenori străini, cari sunt în intenţiile d-sale. Tratativele se duc cu mare atenţie, astfel ca viitorul antrenor să corespundă în adevăr necesităţilor de tactician. D-l Brunelli a adăogat că, cele trei luni de iarnă vor fi suficiente ca tratativele să fie duse la bun sfârşit. Locul lui Feldman va fi ocupat deci de un priceput antrenor cu reputaţie europeană.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 716, Sâmbătă, 14 Decembrie 1929)

Duminică, 16 februarie 1930, a avut loc transformarea Comisiei Centrale de Football Asociaţie în Federaţia Română de Football Asociaţie, legal constituită, în cadrul unei adunări la care au luat parte reprezentanţii celor 10 regiuni sportive ale ţării. Organismul nou înfiinţat a trecut la reorganizarea activităţii fotbalului românesc la nivel naţional, instituind 5 ligi pe criterii geografice care înlocuiau cele 10 regiuni. Ligile aveau următoarele componenţe: Liga de Centru (Braşov, Sibiu şi Târgu Mureş), Liga de Est (Cernăuţi, Chişinău şi Moldova), Liga de Nord (Cluj, Oradea Mare şi Satu Mare, cea de pe urmă incluzând Baia Mare şi Carei), Liga de Sud (Bucureşti, Constanţa, Dunărea de Jos şi Ploieşti) şi Liga de Vest (Arad, Oltenia, Reşiţa, Timiş şi Valea Jiului). Această nouă formulă urmând a intra în vigoare imediat, chiar din ediţia de campionat 1930/1931.

Campionatul districtului Bucureşti

Categoria I – Onoare

13.10.1929 Juventus – Venus 1-0 (1-0) A marcat: C. Melchior. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Tibor Remeny, 5. Emerich Vogl, 6. Ştefan Wetzer (II) – 7. Ion Maior (II), 8. Carlo Melchior, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Temistocle Carianopol, 11. Vasile Cristescu. Venus: 1. Bărbulescu – 2. Drăghicescu, 3. Ion Tudor – 4. Struşka, 5. Pantazi, 6. Nicolaescu (I) – 7. Demetrescu, 8. C. Stanciu, 9. M. Nicolaescu (II), 10. D. Motoroi, 11. Iordănescu. Arbitru: Denis Xifando – ajutat de Mihail Petrescu. Stadion: Romcomit.

Iată cum a fost ilustrată în presa vremii cronica primei confruntări a ediţiei, cea dintre Juventus şi Venus:3

Juventus – Venus 1:0 (1-0)

 

Întâlnirea dintre campioni şi roş albaştrii nu a corespuns interesului pe care îl suscita.

Într’adevăr ne aşteptam, dat fiind valoarea celor două echipe combatante la un match de o factură superioară.

Din păcate însă, aşteptările nu au fost confirmate, Venus neputând alinia cea mai bună formaţie.

Eşecul negrilor, lipsiţi de serviciile lui Tănăsescu, Vasilescu şi Popovici este explicabil. Absenţa acestora s’a resimţit, înlocuitorii neputându-se achita cu succes de misiunea încredinţată.

Totuş victoria Juventusului este semnificativă. Roşi albaştrii au prezentat un 11 puternic, de natură să ţină în eşec oricare echipă bucureşteană.

 

MATCHUL

Jocul nu prezintă prea mult istoric.

Superior, Juventus are conducerea ostilităţilor şi se impune.

Înaintarea, bine susţinută de linia intermediară, se instalează în faţa porţei lui Bărbulescu, care în nenumărate ori, este pus în dificultate.

Cristescu organizează câteva eşiri periculoase, cari în extremis sunt salvate de Bărbulescu. Melchior reuşeşte, dintr’o splendidă lovitură, să marcheze primul şi ultimul punct al partidei.

La reîncepere jocul îşi păstrează acelaş aspect, în sensul că Juventus domină.

Rând pe rând Melchior şi Carianopol încearcă fără folos pe micul portar al campionilor. Către

sfârşit, negrii au câteva momente de reculegere, când se apropie de poarta lui Lacky, fără folos însă.

 

CONSIDERAŢIUNI

Juventus a prezentat o echipă întărită, în care prezenţa noilor achiziţiuni, Vogl şi Deleanu, e un puternic reconfortant. Primul în special are o parte de merit în recoltarea victoriei.

Lacky, în poartă, nu a fost de prea multe ori utilizat, aşa că nu ne putem pronunţa asupra sa.

În schimb Deleanu ne-a plăcut; ne face impresia a-şi fi regăsit forma din zilele sale de glorie.

Contrar obiceiului, Remeny a jucat bine, reuşind să se opună cu succes lui Dumitrescu.

Pe dreapta, Wetzer II a fost un util colaborator al lui Vogl.

Înaintarea, deşi formată din elemente de valoare, a fost lipsită de un conducător, Rafinsky neputându-se întrebuinţa, fiind indispus.

Totuşi, în parte, atacanţii juventişti au arătat lucruri frumoase.

În primul rând merită să fie remarcată forma lui Melchior, care face impresia a fi reintrat în posesiunea mijloacelor din trecut. A fost iniţiatorul tuturor acţiunilor.

La fel Cristescu, care ne-a plăcut în special în prima jumătate a jocului.

Figura făcută de Maior II merită să fie reţinută deasemeni.

Venus, din ce motive nu ştim, n’au prezentat cel mai bun team.

Bărbulescu, în poartă, nu putea face mai mult. S’a achitat onorabil.

Linia de fundaşi, formată din Drăghicescu şi Tudor Ion suficientă. Ajutată în repetate rânduri de către mijlocaşi a putut să stăvilească insistentele atacuri ale gazdelor.

Halfii, în schimb, nu s’au înţeles deloc. Din această cauză, înaintaşii adverşi lucrau în voe.

Absenţa lui Tănăsescu s’a resimţit, Iordănescu neputând să-l înlocuiască cu succes. Acelaş lucru şi despre înaintaşi cari la nici un moment al matchului nu au reuşit să se înţeleagă. Toţi, dar absolut toţi înaintaşii, au jucat sub valoarea lor. Dumitrescu, care altă dată era periculos, nici nu a existat de data aceasta. Acelaş lucru şi despre fraţii Nicolaescu.

Juniorul Iordănescu a fost într’o continuă inactivitate.

 

ECHIPELE

Juventus: Lacky; Deleanu, S. Georgescu; Remeny, Vogl, Wetzer II; Maior II, Melchior, Rafinscky, Carianopol şi Cristescu.

Venus: Bărbulescu; Drăghicescu, Tudor Ion; Struska, Pantazi, Nicolaescu I; Dumitrescu, Stanciu, Nicolaescu II, Motoroi şi Iordănescu.

Pp. G.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 691, Marţi, 15 Octombrie 1929)

 

20.10.1929 Juventus – Principele Mihai 4-0 (1-0) Au marcat: C. Melchior, Şt. Wetzer (II) – pen., T. Carianopol, V. Cristescu. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Petre Simionescu, 8. Carlo Melchior, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Temistocle Carianopol, 11. Vasile Cristescu. Principele Mihai: 1. Cassagrande – 2. P. Popescu, 3. Ploaie – 4. Gh. Constantinescu, 5. I. Constantinescu, 6. R. Niculescu – 7. Nisipescu, 8. Obreja, 9. S. Segal, 10. I. Ionescu, 11. Rogea. Arbitru: Dumitru Limburg. Stadion: Romcomit.

Iată cum a fost ilustrată în presa vremii cronica jocului Juventus – Principele Mihai, în urma căruia gruparea din bulevardul Regina Elisabeta devenea lideră în locul Olympiei, învingătoare cu 2-1 în faţa lui Macabi. Principele Mihai făcuse 2-2 cu Unirea Tricolor în runda inaugurală:

Juventus – Principele Mihai 4-0 (1:0)

Match de campionat jucat dinainte, prin urmare lipsit de interes, cu atât mai mult cu cât jocul nu a fost de calitatea pe care o speram dela echipa roş-albastră.

Juventus a jucat partida ca un team care caută să-şi consolideze formaţia. În special înaintarea are foarte puţină coeziune. În schimb linia de halfi a fost formidabilă, şi, apărarea deasemenea la înălţime.

Principele Mihai a jucat cu multă inimă şi nu ne miră rezultatul obţinut cu Unirea-Tricolor. Din păcate, au rămas cu jocul brutal al echipelor de promoţie şi cu încurajările specifice între echipieri.

Cel mai bun om de pe teren a fost internaţionalul Vogl. A spune mai multe despre el este inutil: toată lumea îl cunoaşte. Lacky a salvat din nou câteva puncte sigure. Deleanu a făcut o partidă cât se poate de bună, Wetzer deasemenea.

Rafinsky nu s’a înţeles cu partenerii, Melchior şi Carianopol n’au fost în formă iar extremele binişor.

La adversari, Casagrande este un portar sigur; restul apărării cam slab şi lipsit de technică.

Înaintarea în schimb a fost foarte periculoasă, punând fundaşii adverşi în dificultate de câteva ori.

Jocul a fost foarte desbătut. Juventus domină dela început, dar nu poate marca. Însfârşit, în minutul 39, Melchior schimbă direcţia unei lovituri a lui Carianopol şi face primul punct.

În repriza doua, Principele Mihai îşi mai revine, dar nu poate împiedica pe roş-albaştrii să mai

marcheze de trei ori prin Wetzer (11 m.) Carianopol şi Cristescu.

Juventus: Lacky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer, Vogl, Remeny; Simionescu, Melchior, Rafinsky, Carianopol şi Cristescu.

Principele Mihai: Casagrande; Popescu, Ploae; Constantinescu Gh.; Constantinescu Ion, Niculescu Romulus; Nisipescu, Obreja, Segall Solomon, Ionescu Ion, Rogea.

E. T.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 694, Marţi, 22 Octombrie 1929)

 

27.10.1929 Juventus – Olympia 8-0 (3-0) Au marcat: C. Melchior (3), V. Cristescu (2), A. Schei (2), L. Raffinsky. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Vasile Cristescu, 8. Aurel Schei, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Carlo Melchior, 11. Gheorghe Pavelescu. Olympia: 1. M. Cruţescu – 2. Bechtold, 3. Lingner – 4. Podt, 5. R. Niculescu, 6. Alexandrescu – 7. Ştift, 8. P. Kroner, 9. I. Subăşeanu, 10. L. Silbermann, 11. Stănescu. Arbitru: Mitty Niculescu. Stadion: Romcomit.

Iată cum suna cronica meciului Juventus – Olympia, publicată în presa vremii. Era un derby între liderul primei etape şi cel „la zi”, relatat de cunoscutul ziarist şi comentator al vremii, Gheorghe Ţari. Rezultatul final a constituit scorul campionatului, urmat de Venus – Principele Mihai 8-1 (4-0) din etapa a IV-a:

Juventus-Olympia 8-0 (3:0)

Scor record!! Juventus învinge Olympia, la categoria I-a onoare, cu opt la zero!!4

Orice motive s’ar invoca nu se mai poate contesta că Juventus are în momentul de faţă o echipă de clasă superioară. Apărarea imediată, halfii şi înaintarea sunt trei compartimente egale şi tot atât de puternice. Echipa se sudează din ce în ce, iar rezultatele se arată tot mai concludente.

E drept, Olympia a jucat fără Robe. Alb-negrii au muncit enorm şi se poate spune că scorul nu indică raportul de forţe. Adevărata cauză a înfrângerii însă, este totala ineficacitate a liniei de înaintare în faţa unei apărări puternice.

Jocul a fost frumos şi la înălţimea reputaţiei celor două echipe. Jucătorii Juventusului au fost în mare formă.

Lacky, în poartă, n’a avut ocazia să apere prea multe mingi, fiind superb apărat de coechipieri. A salvat totuşi un goal sigur.

Deleanu a fost cel mai bun fundaş de pe teren; Sile Georgescu deasemenea bine.

Vogl, ca întotdeauna, cel mai bun din 22”; Wetzer bine; Remeny idem.

Înaintarea a fost la înălţime. Cristescu a muncit foarte mult şi cu folos.

Are un shoot foarte eficace. Schei şi Rafinsky au jucat frumos şi inteligent. Melchior este într’o formă extraordinară, din toate punctele de vedere. Pavelescu inexistent; n’a vrut să joace sau este ieşit din condiţie.

La Olympia, Cruţescu nu este vinovat cu nimic. Ligner bine şi Bechtold, care a voit să joace în forţă cu adversari cu technică, a fost slab.

Halfii s’au resimţit de lipsa lui Robe, iar înaintarea după cum am mai spus, grozav de ineficace.

Jocul începe cu un atac al Olympiei, apoi roş-albaştrii se degajează şi Melchior marchează în colţ. Jocul este foarte disputat şi ambele echipe pierd diverse ocazii. Intervine un corner în favoarea Juventusului şi Melchior transformă la colţ. Cinci minute mai târziu, Melchior scapă singur şi trimite puternic în plasă.

În repriza doua, dezastrul începe. Olympia atacă şi obţine o lovitură liberă la 20 de metri de poarta roş-albaştrilor. Vogl stopează, lansează pe Cristescu, şi acesta, după o cursă foarte calmă îi dă ocazia lui Cruţescu să scoată mingea din plasă. Goalurile se precipită: Schei transformă un corner cu capul, apoi Cristescu mai marchează odată.

E rândul lui Rafinsky să trimită un shoot savant în plasa alb-neagră. Patru minute mai târziu, Schei încheie hora goalurilor.

D. Mitty Niculescu, impecabil.

Formaţiile: Juventus: Lacky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer, Vogl, Remeny; Cristescu, Schei, Rafinsky, Melchior şi Pavelescu.

Olimpia: Cruţescu; Bechtold, Liguer; Podt, Radu Niculescu, Alexandrescu; Ştift, Kroner, Subăşeanu, Silbermann, Stănescu.

G. ŢARI”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 697, Marţi, 29 Octombrie 1929)

 

03.11.1929 Macabi Juventus 0-1 (0-0) A marcat: Em. Vogl. Macabi: 1. S. Zauber – 2. Leibovici, 3. Weiss II – 4. Alfred 5. P. Blaşek, 6. Weiss I – 7. Carniol, 8. Pascu, 9. L. Marcovici, 10. Blummer, 11. Bandner. Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gheorghe Pavelescu, 8. Gyula Dobo, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Aurel Schei, 11. Vasile Cristescu. Arbitru: Denis Xifando. Stadion: Macabi.

După numai o săptămână, Juventus, liderul la zi, cu victorii pe linie, obţinute fără să primească vreun gol, a întâlnit ultima clasată în elita fotbalistică a Capitalei, care înregistrase înfrângeri în serie. Iată cronica:

JUVENTUS-MACABI 1-0 (1:0)

*5

În patru minute se tranşează soarta celui mai emoţionant joc pentru campionat.  –  3000 spectatori

*

Matchul Juventus–Macabi, în toate fazele sale, a fost o confirmare judicioasă a celor ce am scris în numărul nostru trecut.

Deşi întâlnire între leader şi codaş, partida dela Ciocanu s’a bucurat de un interes excepţional. 3000 de spectatori şi în majoritate neînregimentaţi în cluburile combatante, au urmărit partida cea mai emoţionantă, din câte s’au jucat în acest campionat.

Proba evidentă a pasiunei în care au fost antrenaţi spectatorii, este faptul că flueratul final a fost primit cu regrete unanime.

De rezultat, e cazul să constatăm că în minutul 86, tabela de afişaj arăta 0–0, a urmat un corner, învălmăşeală în faţa porţei şi Vogl a marcat.

În ansamblu, Macabi are dreptul să se plângă de o neşansă formidabilă, a cedat într’un match în care nici drawul, nici victoria alb albaştrilor nu însemna o surpriză.

Raportul de corner 7–5 în favoarea echipei dela Ciocanu, iar o minuţioasă apreciere a fazelor, ne arată că Macabi a avut mai multe ocazii de marcare.

CUM AU JUCAT

Cine a fost la match s’a convins că Schei, Rafinski şi Pavelescu sunt halfi şi nu uită acest lucru chiar când, sunt în cele mai favorabile poziţii de atac. Nici unul din aceştia nu trage la goal şi când face acest lucru, preferă distanţele mari, puţin recomandabile şi caracteristice mijlocaşilor. Mai mult în anumite clipe aceşti jucători, în loc să-şi păstreze rolul ofensiv, dublau mijlocaşii.

Iată de ce atacul Juventusului n’a prezentat mare lucru.

Juventus a fost cât se poate de bine în apărare. Mai ales că, propriu zis conta pe opt apărători. Aceasta este şi explicaţia scorului. Lacky, Deleanu, Vogl şi Wetzer au fost cei mai buni; mai slab Georgescu, iar Remeny cu totul mediocru. La înaintare Dobo şi Cristescu au fost cei mai buni. Despre acesta din urmă e cazul să spunem, că n’a fost utilizat din lipsa unui mijlocaş priceput.

Macabi a întrecut orice aşteptări. Alb albaştrii au ştiut să facă faţă echipei care înainte cu o săptămână a zdrobit Olympia.

Interesant e felul cum Macabi a reuşit să-şi consolideze atacul cu elemente proprii. Toţi jucătorii alb albaştrilor, fără nici o excepţie, au luptat cu însufleţire şi deşi învinşi se pot considera reabilitaţi în ochii celor cari au fost la match. Un cuvânt de laudă pentru cei doi fundaşi tineri, chemaţi să apere culorile clubului în cel mai greu match al său.

Arbitrajul d-lui Xifando, excelent.

JOCUL

A început Macabi care pune în pericol poarta lui Lacky. Fizionomia reprizei ne arată o serie de acţiuni energice de ambele părţi, în majoritatea lor, Macabi s’a apropiat mai des de poarta adversă, decât

Juventus.

În repriza doua situaţia de încordare continuă. Juventus are cinci minute avantajul fără rezultat însă. Macabi reuşeşte să-şi impună jocul şi nimeni n’ar fi crezut în lovitura care s’a produs în minutul 86,

când Vogl, trecut la înaintare, profită de-o învălmăşeală ca să marcheze după un corner.

 

FORMAŢIILE

Juventus: Lacky; Deleanu, Georgescu; Wetzer, Vogl, Remeny; Pavelescu, Dobo, Rafinski, Schei, Cristescu.

Macabi: Zauber; Leibovici, Veiss II; Alfred, Pipa, Veis I; Carniol, Pascu, MarcoviciI, Blumer, Bandner.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 700, Marţi, 5 Noembrie 1929)

 

10.11.1929 Juventus – Unirea Tricolor 4-0 (1-0) Au marcat: C. Melchior (2), T. Carianopol (2). Juventus: 1. Dezideriu Lacky – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Petre Simionescu, 8. Carlo Melchior, 9. Ladislau Raffinsky, 10. Temistocle Carianopol, 11. Vasile Cristescu. Unirea Tricolor: 1. Fesci – 2. Frunzette, 3. Ch. Kohler – 4. A. Ghermelie, 5. P. Steinbach, 6. N. Rusen – 7. Gh. Dumitru, 8. Şt. Cârjan, 9. I. Popescu, 10. Gh. Tudor, 11. J. Niculescu. Arbitru: Edmund Szabo – ajutat de Dragomirescu. Stadion: Romcomit.

Ultima rundă a toamnei programa pentru juventişti un nou derby. Întâlneau pe Unirea Tricolor, grupare aflată pe locul secund la trei puncte de lider. În runda precedentă, fotbaliştii oboreni încheiaseră la egalitate, 1-1, confruntarea cu Olympia şi, la fel ca Juventus, erau neînvinşi. Numai că faţă de cele patru succese juventiste, gruparea din vecinătatea Gării de Est a capitalei avea numai o victorie, un 1-0 cu Macabi. Restul punctelor veneau din trei remize. Iată cronica acelui derby:

JUVENTUS – UNIREA TRICOLOR 4-0 (1:0)

*

Roş-albaştrii reabilitaţi. Melchior şi Carianopol marchează câte două puncte. Juventus se distanţează în campionat6

*

Juventus a câştigat Duminică al cincilea şi ultimul match de campionat, conducând astfel cu autoritate în clasament şi posedând un goal-average impunător: 18-0 !

Victoria de Duminică a fost consecinţa logică a jocului desfăşurat de clubul din Bulevard; urmăriţi de neşansă în primul half-time, al doilea a adus scorul care, cu o mică aproximaţie, oglindeşte raportul de forţe.

Unirea Tricolor a fost handicapată de forma slabă a lui Frunzete. Înaintarea lor a fost deasemenea ineficace în faţa apărării adverse.

Jucătorii Juventus-ului au arătat că matchul cu Macabi a fost o eclipsă de formă trecătoare.

Lacky, ca întotdeauna, cât se poate de bine. Faptul că în tot turul nu a primit nici un goal este cea mai bună dovadă.

Deleanu şi-a recăpătat vechea formă şi a fost unul din cei mai buni oameni pe teren. Sile Georgescu mai slab.

Vogl a făcut o primă repriză slabă, dar în a doua şi-a revenit complect, fiind cel mai bun om de pe teren. Wetzer şi Remeny au muncit mult şi cu folos, mai ales primul.

Înaintarea a fost de astădată urmărită de ghinion, scăpând câteva ocazii. Cristescu a fost tot timpul în mişcare ca şi Simionescu. Tripleta a rătat lucruri frumoase, Melchior fiind cel mai bun. Carianopol şi, mai ales, Rafinsky, nenorocoşi în loviturile la poartă.

La Unirea, Fesci a fost bun, dar primul goal era parabil.

Charles a jucat foarte bine, dar a avut în Frunzete un partener mediocru.

Steinbach a fost bine în repriza întâi, dar în a doua a slăbit şi a fost dominat de Vogl. Russen a făcut o partidă eroică, fiind cea mai grea pidică pentru adversari. Ghermelie slab.

Înaintarea, în care Popescu şi Cârjan au excelat, a fost foarte activă, dar primul posedă un dribbling interminabil, care dăunează foarte mult echipei.

Conducerea jocului aparţine în prima repriză Juventus-ului, care conduce atacuri. Carianopol şi Rafinsky pierd însă nenumărate ocazii de marcare. În unul din aceste atacuri, Vogl pasează lui Melchior şi acesta trimite în plasă, printre mâinile lui Fesci.

Unirea contra atacă, dar toate incursiunile sunt respinse de apărarea adversă, în special de Deleanu.

Începutul reprizei a doua are altă fizionomie: Unirea presează şi se pare că va egala, dar Juventus-

ul se apără cu îndârjire.

Apoi Vogl îşi revine pe deplin şi deacum roş-albaştrii au partida la discreţie. Carianopol marchează imparabil dela 20 de metri, apoi Melchior transformă un pas al lui Rafinsky şi în penultimul minut al jocului

Carianopol marchează al patrulea punct.

Juventus: Lacky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer, Vogl, Remeny; Simionescu, Melchior, Rafinsky, Carianopol şi Cristescu.

Unirea Tricolor: Fesci; Frunzetti, Charles Kohler; Ghermelie, Steinbach, Russen; Gh. Dumitru, Cârjan, Popescu, Tudor Gh. şi Niculescu.

D-l. Szabo, arbitru.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul V, No. 703, Marţi, 12 Noembrie 1929)

 

1.

Juventus    Bucureşti

5

  5

0

0

  18 :   0

10p

2.

Venus    Bucureşti

5

  2

2

1

  10 :   3

6p

3.

Olympia    Bucureşti

5

  2

1

2

    7 : 12

5p

4.

Unirea  Tricolor    Bucureşti

5

  1

3

1

    4 :   7

5p

5.

Principele  Mihai    Bucureşti

5

  1

1

3

    6 : 19

3p

6.

Macabi    Bucureşti

5

  0

1

4

    3 :   7

1p

 

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la ploiestipatrianoastra@yahoo.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Notă: fotografiile din cuprinsul textului au caracter exclusiv pentru acest site şi nu pot fi folosite fără acordul autorului cărţii.

Despre autor

Florian Tudorache

Florian Tudorache

Articole asemănătoare

0 comentarii

Încă nu sunt comentarii.

Nu există comentarii pentru moment, vrei să adaugi unul?

Scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Ploiești
10°
cer acoperit de nori
humidity: 81%
wind: 3m/s NE
H 11 • L 8
8°
Wed
9°
Thu
7°
Fri
10°
Sat
Weather from OpenWeatherMap
  • :
  • :
Dacă aţi fost martorii unui eveniment care ar putea deveni o ştire, puteţi lua legătura cu noi pe e-mail, la adresele ploiestipatrianoastra@yahoo.com, info@ploiestiulpatrianoastra.com, sau pe contul nostru de Facebook.

Cele mai citite articole

Sorry. No data so far.

YouTube




Abonați-vă la newsletter

Curs valutar