Istoria Petrolului Ploiești
În istoria de peste 90 de ani a echipei au fost urcușuri și coborâșuri, au fost eșecuri și bucurii, dar, mai ales, multe momente de bucurie pentru fanii petroliști.
Petrolul s-a născut la București în anul 1924, mai precis la finalul acelui an, atunci când, forțate de considerente financiare, cluburile ROMCOMIT și Triumf au fuzionat, semnând, astfel, actul de naștere al uneia dintre cele mai puternice echipe bucureștene din perioada interbelică, JUVENTUS. Tradiția latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată și de emblema acestuia, care evoca istoria orașului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Echipa a păstrat culorile fostului club româno-italian (roșu și albastru) și a rămas să joace pe arena „ROMCOMIT”, situată pe locul unde este astăzi Facultatea de Drept și Opera Română, până în strada Vasile Pârvan. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus – O fuziune senzațională”. Juventus este admisă în campionatul Bucureștiului, categoria Onoare, în 1924 neexistând un campionat național stil divizie. În acel sezon, 1924-25, Romcomit jucase un singur meci, cu CFR București, de care a dispus cu 6-1. Triumf activase în seria B a categoriei Onoare, jucând 5 meciuri din care a câstigat 4, cel mai detașat cu Sportul Studențesc (4-0) și a pierdut unul: 0-1 cu Tricolor București. Toate aceste rezultate se vor anula după fuziune, iar Juventus va juca în primăvara anului 1925 tur-retur cu celelalte 6 echipe din serie și va termina pe locul 4.
A urmat un titlu de vicecampioană și, în 1930, Juventusul, sau Petrolul de astăzi, devine pentru prima ei dată, și singura, campioana Regatului României Mari, o performanță cu care foarte puține echipe aflate și astăzi în activitate se pot mândri. Echipa de atunci a Juventusului va domina fotbalul românesc, chiar dacă nu va reuși să mai caștige vreodată titlul sub această titulatură. Odata cu campionatul mondial din 1938 perioada de glorie a Juventusului pare că se termină și bucureștenii nu mai reușesc decât rezultate sporadice precum un loc 3 în sezonul 1935/36, un loc 4 după război, în 1946/47 și 1947/48. De remarcat, în toți acești ani, este sărbătorirea a 10 ani de la formarea echipei, și faptul că echipa bucureșteană vine să joace și pe noul stadion local din Ploiești. A fost prima apropriere a echipei de orașul aurului negru, marcată printr-o poză de album. Sezonul 1947/48 a fost și cel care a rămas în istorie ca primul în care Juventus nu se mai numea Juventus. Astfel, după 23 de ani în care a purtat numele de Juventus, numele echipei va fi Distribuția (primăvara lui 1948), Petrolul (sezonul 1948-49, când va deveni campioană de juniori a țării), Competrol (toamna lui 1949), Partizanul (în 1950), Flacăra (1951).
Echipa se mută la Ploiești
Dintre toți jucătorii de atunci ai Juventusului, cei care s-au remarcat cel mai mult au fost: Emerich Vogl, Ștefan Wetzer, Rudy Wetzer, Nicolae Gorgorin, Ilie Oană, Mihai Flamaropol, Coloman Braun Bogdan și Ladislau Raffinsky. Moștenirea Juventusului a fost decisivă în crearea unei noi echipe campioane. Fără a avea în spate această tradiție, Petrolul poate nu ar fi avut niciodată acei 8 ani senzaționali în care va cuceri 3 titluri și o cupă a României.
Petrolul Ploiești a apărut prin transferul la Ploiești al echipei bucureștene Flacăra, în anul 1952. Ilie Oană, care vine la timona echipei după sfârșitul turului 1952, nu va reuși să salveze echipa de la retrogradare, dar va ajunge în finala Cupei, câștigată cu 2-0 de CCA București.
Aflată în divizia B, Flacăra va începe modest și va continua “prahovenizarea”. Meciul jucat cu Spartac București va fi pierdut de ploieșteni, dar muștruluiala din presă va da startul unei serii de 9 jocuri câștigate consecutiv, la care Spartac nu va face față.
Urmează o ascensiune ponderată: locul 7 în 1954, 2 în 1955 (după ce a stat pe primul loc doar o săptămână), locul 5 în 1956.
Flacăra Ploiești nu a câștigat titlul în 1955, acesta plecând pentru prima dată spre clubul din Șoseaua Ștefan cel Mare, dar echipa ploieșteană începea să fie formată tot mai mult din jucători prahoveni. Pentru titlu ar fi fost suficient ca Flacăra să mai câștige cele două meciuri în deplasare în ultimele două etape, cu Locomotiva Timișoara și Progresul București, dar nu a fost așa. Totuși, a fost pentru prima dată campioană a provinciei, la numai 2 ani după promovarea în divizia A. Apărea, însă, generația de aur, care a dus formația de juniori până în finala pe țară.
În 1956, Flacăra, devenită Energia, a terminat pe locul 5, la 4 puncte de primul loc și numai 2 de locul 2. Începutul slab, cu 1 punct în 3 meciuri, a fost hotărâtor.
Campionatul din 1957-58 a avut Petrolul pe locul 8 după 3 etape, cu un singur meci câștigat. Din această etapă, echipa care încă se mai numea Energia, va urca un singur loc în fiecare etapă și la 24.11.1957 Energia era pe primul loc. În decembrie 1957, echipa își schimba numele în Petrolul. Toamna va însemna pentru Petrolul debutul în Cupa Campionilor Europeni, dar campioana Germaniei de Est, Wismut Karl Marx Stadt, s-a dovedit mai puternică. 1958 a fost un an mai puţin fast, echipa terminând turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur îi vor aduce echipei locul 1 și al doilea titlu consecutiv (1958-59).
Perioada de după titluri
Turul campionatului 1961-1962 este început de petroliști cu un 6-2 în capitală, învinsă fiind campioana en-titre, CCA. Toamna anului 1961 a fost din nou una fericită pentru ploieșteni, care s-au menținut în cursa pentru titlu, ajungând pe primul loc în ultima etapă a turului. Returul a început, însă, cu revanșa „militarilor” la Ploiești. Au urmat încă două înfrângeri în deplasare și visul unui nou titlu s-a destrămat, acesta ducându-se pentru a doua oară în Ștefan cel Mare.
1962 a însemnat debutul în Cupa Orașelor Târguri, Petrolul fiind prima echipă românească care a jucat în această competiție, preluată și redenumită Cupa UEFA, din 1971. Tot în 1962 s-a înregistrat cea mai bună participare românească în această competiție pentru viitorii 20 de ani, Petrolul eliminând Spartak Brno (4-0 la Ploiești) și selecționata orașului Leipzig după 3 meciuri, ultimul jucat la Budapesta. Adversarul din sferturi a fost Ferencváros, care a eliminat Petrolul (0-2 la Budapesta, 1-0 la Ploiești).
Petrolul s-a despărțit pentru totdeauna la 14 iulie 1963 de Constantin Tabarcea, jucător care s-a prăbușit pe terenul din Ploiești, în minutul 14, în ziua de 14 iulie 1963, în ultima etapă disputată cu Dinamo Bacău, la scorul de 0-0. Peste o săptămână Petrolul a cucerit Cupa României, întrecând nou-promovata Siderurgistul Galați cu 6-1. Ilie Oană împlinea atunci 11 ani pe banca tehnică a echipei din Ploiești.
Gloria generației lui Mircea Dridea era în scădere și nimeni nu mai credea că Petrolul va ajunge campioană, cu atât mai mult cu cât Ilie Oană a plecat la echipa națională (1965), iar Petrolul a fost preluată de un antrenor tânăr, Constantin Cernaianu.
Ultimul titlu
Petrolul a debutat în august 1965 în „Divizia A” cu două victorii, dar a stat o vreme în spatele Rapidului. Până la urmă, petroliștii au trecut pe primul loc, iar la 31 martie 1966, golul din corner marcat de Virgil Dridea în poarta Rapidului i-a scos pe giuleşteni din lupta pentru titlu, Petrolul terminând campionatul cu 6 puncte avans.
12 octombrie 1966 a rămas în istorie ca data în care Liverpool F.C. a fost întrecută de o echipă românească, aceasta fiind campioana României, Petrolul. După 0-2 la Liverpool, Petrolul câștigă cu 3-1 acasă și îi obliga pe campionii Angliei (țară a cărei națională era campioană mondială) să joace un al treilea meci, pe stadionul Heysel din Bruxelles. Deplasarea a fost grea pentru ploieșteni, care au primit două goluri în prima repriză.
După vârful de formă, la Petrolul a început declinul și, deși a mai rămas mulți ani în prima divizie, doar cupa din 1995 le-a mai adus aminte suporterilor săi de anii de glorie. Timp de mulţi ani, echipa a făcut naveta între primele două eşaloane, iar vremurile bune au revenit la finalul deceniului opt. În 1989, Petrolul promovează în Divizia A, terminând sezonul pe locul 4, lucru care o trimite, în toamna lui 1990, din nou în Cupele Europene. A urmat un nou duel de gală, cu celebra Anderlecht Bruxelles, belgienii având, aşa cum era de anticipat, câştig de cauză.
Petrolul redevenea un jucător important în fotbalul românesc şi, cu Ion Marin pe bancă, reuşeşte să câştige din nou un trofeu: Cupa României în 1995, după celebra finală cu Rapid, decisă la loviturile de departajare. În Europa, “găzarii” trec de galezii de la Wrexham, dar se înclină în faţa austriecilor de la Rapid Viena, cei care, în acel sezon, aveau să joace ultimul act al Cupei Cupelor.
Norii negri au început, însă, să se adune iar şi, după un vârf de formă la sfârşitul turului stagiunii 2000-2001, terminat pe locul 2, a urmat prăbuşirea. Petrolul retrogradează şi stă ani buni în eşalonul secund, abia în 2010-2011 reuşind să revină în Liga I.
Promovarea echipei şi construirea noului “Ilie Oană” crează emulaţie la Ploieşti, iar Petrolul are, din nou, motive să spere. Cu Cosmin Contra la timonă, “lupii” câştigă Cupa României în 2013 (1-0 în finala cu CFR Cluj, în faţa a 30.000 de prahoveni ce au făcut deplasarea în Capitală) şi participă doi ani la rând în preliminariile Europa League, oprindu-se, de fiecare dată, la doar un pas de faza grupelor. Chiar şi aşa, duelurile încheiate cu calificare cu Vitesse Arnhem şi Viktoria Plzen rămân memorabile, la fel ca şi confruntările cu Swansea City şi Dinamo Zagreb, două trupe de calibru ce sosesc pe “Ilie Oană”.
Din păcate, însă, la fel de fulgerătoare cum a fost ascensiunea a venit şi prăbuşirea, clubul intrând în insolvenţă în 2015, din cauza problemelor financiare. Imediat după finalul campionatului 2015/2016, în care se plasează pe ultimul loc în Liga I, SC FC Petrolul SA intră în faliment.
Iulie 2016. Din nou de la capăt
După falimentul societății comerciale, asociațiile de suporteri și foștii jucători ai clubului au refondat clubul, pe care l-au înscris în Liga A Prahova, sub umbrela Asociaţiei Petrolul 52 Ploieşti. La meciurile din liga a IV-a, echipa s-a bucurat de susținerea masivă a suporterilor şi, ca o consecinţă firească, a obţinut promovarea în Liga a III-a, după ce a câştigat campionatul judeţean şi, mai apoi, a tranşat barajul cu promovare cu AS Dentaş Tărtăşeşti, meciul retur, disputat pe “Ilie Oană”, aducând 14.000 de oameni în tribune.
De la începutul anului 2017, Veolia Grup vine alături de clubul ploieştean, iar, la scurt timp, Petrolul 52 câştigă licitaţia organizată de către Primăria Municipiului Ploieşti pentru mărcile “Petrolul”, concesionate pentru o perioadă de patru ani, având, astfel, dreptul de a folosi denumirea de FC Petrolul Ploieşti.
Istoria merge, aşadar, mai departe!
Sursa: FC Petrolul
Nu există comentarii pentru moment, vrei să adaugi unul?
Scrie un comentariu