Ploieștiul Patria Noastră

EDIŢIA 1929/1930

JUVENTUS – CAMPIOANA ROMÂNIEI (III)

Meciurile contând pentru turneul final, cel în urma căruia se stabilea campioana României, s-au disputat mai devreme cu o lună faţă de anii anteriori, pentru a-i înlesni echipei naţionale participarea la prima ediţie a Campionatului Mondial, organizată de Uruguay. Câştigarea laurilor districtuali conferea automat juventiştilor dreptul de a-şi disputa întâietatea în cadrul regiunii Muntenia, acolo unde se mai desfăşuraseră campionatele districtelor Ploieşti şi Constanţa. Odată asigurată supremaţia în cadrul regiunii, urmau confruntările din cadrul turneului final, acolo unde cele 12 campioane de regiuni luptau pentru cucerirea titlului de campioană a ţării, cu meciuri în sistem eliminatoriu. Să trecem în revistă pe celelalte 11 competitoare care, împreună cu campioana regiunii Muntenia, luptau pentru adjudecarea laurilor naţionali: Braşovia Braşov (Braşov), Concordia Iaşi (Iaşi), Dacia Unirea Brăila (Dunărea de Jos), Dragoş Vodă Cernăuţi (Cernăuţi), Gloria CFR Arad (Arad), Mihai Viteazul Chişinău (Chişinău), Muncitorii Timişoara (Timişoara), Oltul Slatina (Oltenia), SG Sibiu (Sibiu) şi Stăruinţa Oradea (Oradea).

Învingătoarele celorlalte două campionate zonale ale regiunii Muntenia (Tricolorul Ploieşti şi respectiv, Victoria Constanţa) au disputat, la 3 mai, faza semifinală a regiunii, victoria revenind ploieştenilor cu 1-0 (0-0). Sâmbătă, 10 mai, în Capitală, pe arena „Romcomit” avea loc finala regională (interdistrictuală) între Juventus Bucureşti şi Tricolorul Ploieşti. Era primul pas pentru accederea în faza finală. Cu ceva mai mult de două săptămâni în urmă, în ziua de Sfântu Gheorghe, cele două campioane districtuale jucaseră în urbea „aurului negru” o partidă cu caracter amical. Oaspeţii de atunci învinseseră cu 4-1 (2-1), iar echipele se studiaseră cu acel prilej. Un motiv în plus pentru bucureşteni să se poată impune lejer şi în partida oficială cu acelaşi convingător 4-1 (1-0), de astă dată prin golurile lui Ladislau Raffinsky (2), Temistocle Carianopol şi Rudolf Wetzer (I). Golul marcat de Spirea, pe final, reducea proporţiile eşecului ploieştean.

A doua zi, la Cluj, Iaşi, Sibiu şi Slatina se jucau meciurile turului I al Campionatului Naţional, partide de baraj pentru calificarea în faza sferturilor de finală. Duminică, 11 mai, au avut loc partidele: Universitatea Cluj – Stăruinţa Oradea 4-0 (1-0), Concordia Iaşi – Mihai Viteazul Chişinău 2-4 (0-1), SG Sibiu – Braşovia Braşov 0-0 şi Oltul Slatina – Muncitorii Timişoara 0-1 (0-0). Cum meciul de la Sibiu s-a încheiat la eglitate, a doua zi trebuia să aibe loc rejucarea meciului, însă braşovenii nu s-au mai prezentat, facilitând calificarea sibienilor.

A urmat turul al II-lea, cu jocurile sferturilor de finală, disputate duminică, 18 mai, fază în care mai rămăseseră în competiţie 8 din cele 12 campioane regionale care vizau adjudecarea laurilor naţionali. Scorul turului secund şi nu numai, a fost înregistrat la Brăila. Acolo, reprezentanţiii Capitalei i-au întâlnit pe localnicii de la Dacia Unirea. Aceştia era campionii Dunării de Jos, după o finală regională victorioasă în dauna gălăţenilor de la DVA, cu 4-2 (2-0). Bucureştenii le-au dat gazdelor un sac de goluri, aproape câte înscriseseră în tot turul de campionat al districtului Bucureşti. A fost un neverosimil 16-0 (11-0) intrat în analele istoriei fotbalului românesc. Golurile au fost marcate de Ladislau Raffinsky (10), Temistocle Carianopol (3), Gyula Dobo (2) şi Rudolf Wetzer (I). Ladislau Raffinsky, temutul golgeter juventist a stabilit un record imposibil de egalat într-o partidă oficială la nivel naţional în privinţa numărului de goluri înscrise. Ar trebui remarcat faptul că după primele 9 minute scorul era deja 4-0, trei dintre goluri fiind reuşite de valorosul inter! În celelalte trei jocuri disputate, la aceeaşi dată, la Arad, Cernăuţi şi Cluj au fost consemnate rezultatele: Gloria CFR Arad – Muncitorii Timişoara 1-0 (0-0), Dragoş Vodă Cernăuţi – Mihai Viteazul Chişinău 4-6 (2-3) şi Universitatea Cluj – SG Sibiu 7-0 (1-0).

Meciul din faza semifinalelor s-a desfăşurat joi, 29 mai 1930, în Capitală, pe stadionul „Romcomit”. În această fază, bucureştenii aveau de dat piept cu basarabenii de la Mihai Viteazul Chişinău, venită din calificări. Gruparea moldavă era aureolată de două succese, ambele izbutite în deplasare: 4-2 (1-0) cu Concordia Iaşi, urmat de un 6-4 (3-2) cu bucovinenii de la Dragoş Vodă Cernăuţi. Victoria a fost adjudecată de gazde, cu un clar 4-2 (3-0). A fost un meci pe care oamenii preşedintelui Ettore Brunelli l-au dominat aproape în totalitate, numele învingătoarei nefiind pus niciun moment la îndoială. Golurile gazdelor au fost înscrise de Rudolf Wetzer (I) – de două ori, Temistocle Carianopol şi Gyula Dobo. Pentru oaspeţi au marcat doi dintre cei trei fraţi Vâlcov: Nicolae (Colea) şi Petre (Petea), care împreună cu Volodea, erau „nestematele” celor din Chişinău. Cel mai talentat dintre ei s-a dovedit a fi Petea, care a evoluat şi la Venus Bucureşti (1932-1942) şi în selecţionata României (7 meciuri, în care a marcat 4 goluri), fiind unul din cei mai temuţi atacanţi ai campionatului interbelic. Avea o condiţie fizică apreciabilă, viteză de joc debordantă şi specula cu mare abilitate cea mai mică greşeală a defensivei adverse.

La trei zile după confruntarea juventiştilor cu basarabenii, duminică, 1 iunie, la Arad, în cealaltă semifinală: Gloria CFR Arad – Universitatea Cluj 3-0 (1-0).

N-ar fi lipsită de importanţă similitudinea dintre cele două ediţii ale turneelor finale de Campionat Naţional în care Juventus a fost prezentă. La fel ca şi în vara anului 1926, şi în 1930 adversarul juventiştilor din finală ajungea în ultimul act al competiţiei în urma a două episoade „cu cântec”. Despre ce este vorba? Mai întâi, câştiga titlul regional, dar nu în luptă dreaptă, pe teren, ci în urma unei contestaţii. La finalul ediţiei de campionat 1929/30, conform clasamentului, campioană a regiunii fusese declarată echipa Clubului Atletic Arad. În urma judecării contestaţiei depuse de gruparea AMEFA, ierarhia finală a suferit modificări şi, astfel, Gloria CFR a obţinut titlul regional şi, odată cu acesta, dreptul de a lua parte la turneul final al Campionatului Naţional. În faza sferturilor de finală, echipa feroviarilor din Arad a disputat partida eliminatorie în compania grupării Muncitorii (RGMT) Timişoara. Iniţial, jocul trebuia să se desfăşoare în frumoasa urbe de pe Bega, dar a avut loc în municipiul de pe Criş. Conducerea meciului îi fusese încredinţată reputatului arbitru Teofil Morariu din Oradea, care, însă, a fost pus în imposibilitatea de a fi prezent la terenul de joc. În locul său, partida a fost oficiată de clujeanul Ilie Ciurel care, la finalul meciului câştigat de gazde cu 1-0, a fost bătut de publicul spectator ce s-a năpustit pe terenul de joc.

Şi a venit acea duminică de 8 iunie când echipa juventistă se afla, pentru a doua oară în decurs de numai patru ani, în faţa tentativei de cucerire a laurilor naţionali. Finala era programată să aibe loc tot pe stadionul bucureştean „Romcomit”. Adversară pentru elevii lui György Hlaway era gruparea Gloria CFR Arad. Aceasta eliminase, în fazele anterioare, două echipe puternice ale vremii: mai întâi pe RGM Timişoara, în deplasare, devenind astfel campioana Ligii de Vest, iar ulterior şi pe Universitatea Cluj. Finala dintre Juventus şi Gloria Arad a fost arbitrată de dr. Voiuţchi (Cernăuţi), care a condus echipele: JUVENTUS: Dumitru Bacinschi – Constantin Deleanu, Sile Georgescu – Ştefan Wetzer (II), Emerich Vogl, Tibor Remeny – Gyula Dobo, Carlo Archimede Melchior, Rudolf Wetzer (I), Ladislau Raffinski, Ion Maior (II). GLORIA CFR: Drecin – Albu, Husztig – Cosma, Faur, Neteda – Tisza, Bally, Marienuţ, Munteanu, Igna. Disputa a fost câştigată de amfitrioni de o manieră clară, cu un concludent 3-0 (2-0), prin reuşitele lui L. Raffinski (’9), I. Maior (’32) şi C. Melchior (’86). Nu trebuie deloc neglijat faptul că fundaş central în echipa arădeană era Gheorghe (Ghiţă) Albu, nimeni altul decât viitorul component al renumitei echipe de glorie a Venusului anilor 1931-39, dar şi al echipei naţionale. Să trecem în revistă, întru cinstire, lotul care a cucerit primul titlu de campion al României din istoria clubului, în ordine alfabetică: Dumitru Bacinschi, Andrei Bărbulescu, Temistocle Carianopol, Vasile Cristescu, Constantin Deleanu, Gyula Dobo, Sile Georgescu, Dezideriu Lacky, Ion Maior (II), Carlo Archimede Melchior, Gheorghe Alexandru Pavelescu, Ladislau Raffinski, Gheorghe Rădulescu, Tibor Remeny, Ardaş Sarian, Aurel Schei, Petre Simionescu, Emerich Vogl, Rudolf Wetzer (I), Ştefan Wetzer (II). Antrenori: Gyula Feldmann (în tur) şi György Hlaway (în retur). Golgeterul echipei în acea ediţie a fost Ladislau Raffinski, cu 18 reuşite (2 din penalty).

Spre deziluzia lui Octav Stoian şi a lui Svetozar (Kika) Popovici, un alt fost juventist ajuns în curtea „negrilor”, tricourile de campioni aveau să fie îmbrăcate de juventişti. Aceştia deveneau, aşadar, pentru prima oară campionii vechiului Regat. Câştigau cea de-a 18-a ediţie a Campionatului Naţional de fotbal din anuarele fotbalului românesc. Noul antrenor juventist, György Hlaway îşi începuse mandatul cu stângul: un egal cu cei de la Principele Mihai, penultima clasată şi un eşec usturător în faţa rivalilor de la Venus. În cazul său însă nu avea să fie valabilă butada care spune că „ceva care începe prost, se termină şi mai prost”. După prima sa experienţă la Juventus, când în 1926 clubul în albastru-roşu devenea vicecampion al ţării, de astă dată avea să cunoască satisfacţia deplină, cucerirea primului titlu din istoria clubului, împlinind dorinţa inimosului preşedinte Ettore Brunelli, cea din ziua de Crăciun a lui 1925.

Campionatul Naţional

Finala Campionatului Regional (Interdistrictual) (sâmbătă, 10.05.1930)

BUCUREŞTI: Juventus Bucureşti – Tricolor Ploieşti 4-1 (1-0) Au marcat: L. Raffinsky (2), T. Carianopol, R. Wetzer (I) / Spirea. Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gyula Dobo, 8. Temistocle Carianopol, 9. Rudolf Wetzer (I), 10. Ladislau Raffinsky, 11. Ion Maior (II). Tricolor: 1. Corvin – 2. Dragomirescu, 3. Lang – 4. Anastasescu, 5. Şerbănescu, 6. Teodorescu – 7. Popescu, 8. Dunăreanu, 9. Spirea, 10. Lae, 11. Ştefănescu. Arbitru: George Mirion (Bucureşti). Stadion: Romcomit.

Sub titlul „O PARTIDĂ RATATĂ”, presa vremii acorda un spaţiu amplu cronicii finalei campionatului regional:

„Juventus – Tricolor Ploeşti 4-1 (1-0)

A fost o partidă ratată. Nu din vina ploeştenilor, cari au luptat cu multă inimă şi au lăsat o impresie excelentă, ci din vina roş-albaştrilor, cari, având în faţă o victimă sigură, au desfăşurat un joc moale, lipsit de interes. Pe la jumătatea reprizei a doua însă, campionii au simţit că partida nu este încă jucată (tabela arată 1-0). Atunci, Wetzer I s’a scuturat de moleşeala din repriza întâia. Şi timp de 15 minute am asistat la un joc care ne-a despăgubit de tot restul. Combinaţii în plină viteză, passe precise, lansări de extreme impecabile, centre excelente şi, pe deasupra trei goaluri fără cusur.

În contra acestor atacuri irezistibile, ploeştenii s’au apărat din răsputeri, dar fără succes. Şi atunci, ne întrebăm care ar fi fost scorul, dacă campionii Bucureştiului ar fi luptat tot match-ul la fel.

Iată de ce am spus că a fost o partidă ratată.

JUCĂTORII

Începând cu învingătorii, trebue să menţionăm forma excepţională a lui Vogl, care a fost cel mai

bun din „22”. Excelentul centru half a fost sufletul echipei pe care o conduce. Restul jucătorilor nu trebuesc judecaţi după jocul moale pe care l-au desfăşurat.

Bacinsky în poartă n’a avut mingi de apărat aşa că nici de astă dată nu ne-am putut forma o părere

despre el. Comite mereu greşeala de a nu bate mingea în pământ şi ne mirăm că d-l Mirion, a aşteptat sfârşitul partidei pentru a observa aceasta. În paranteză, trebue să adăugăm că d. Mirion, din acest punct de vedere şi numai din acest punct, merită felicitări, căci este primul arbitru bucureştean care a observat

însfârşit această călcare a regulamentului.

La noi în genere, portarii se plimbă prin careu, cu mingea în braţe, de parcă ar fi fundaşi de rugby. Este o abatere pe care orice arbitru străin o va penaliza imediat.

Deleanu ca de obiceiu, adică foarte bine iar Sile Georgescu şi-a mai revenit. Linia de halfi, datorită jocului lui Vogl, a fost excelentă. Wetzer II foarte bine. În schimb Remeny ar fi mult mai de folos dacă şi-ar ţine locul, căci extremul de pe partea lui se plimba nejenat în careul Juventusului. În afară de aceasta, a jucat bine.

Linia de înaintare, condusă de Wetzer I, a satisfăcut. Rutinatul internaţional a avut ghinion cu bombele sale. Raffinsky a jucat foarte bine, ca şi Carianopol, care a marcat cel mai frumos punct al zilei. Dobo a dovedit că se află din nou în forma care i-a adus faima cunoscută. Este cu o clasă mai bun decât Demetrescu. În schimb Maior II a fost slab. Cu un extrem stânga de valoarea lui Dobo, Juventus marca cu uşurinţă 10 puncte.

Tricolor Ploeşti a făcut cea mai bună partidă de când vine în Bucureşti. Apărarea imediată, mai ales, a fost admirabilă. Corvin, Lang şi Dragomirescu formează un trio peste care puţine linii de atac pot trece. Dintre halfi, Şerbănescu a fost cel mai bun, cu toată sarcina ingrată de a ţine piept lui Vogl. În schimb, mijlocaşii de pe aripi au fost mai slabi.

Înaintarea beneficiază de o technică destul de înaintată dar nu trage deloc la poartă. Este un defect cu consecinţele cele mai dezastruoase. A remarca pe vreunul ar însemna să nedreptăţim pe ceilalţi. Toţi au avut aceleaşi calităţi şi acelaş defect.

JOCUL

Juventus porneşte la atac şi începe o dominare care va ţine până la sfârşit cu incursiuni ale ploeştenilor, cari toate se terminau cu lovituri insuficiente. Dela început se remarcă slăbiciunea lui Maior II, care pierde cea mai mare parte din mingile ce i se dau. Wetzer I lansează pe Dobo, acesta centrează precis şi Rafinsky marchează imparabil. Carianopol combină cu Rafinsky dar Maior pierde. Apoi câteva centrări ale lui Dobo nu sunt exploatate. Ploeştenii încearcă şi ei câteva atacuri infructuoase. O lovitură dela 20 metri este prinsă de Bacinsky. Atacurile alternează de o parte şi de alta, dând ocazie lui Corvin să oprească câteva lovituri periculoase ale tripletei bucureştene.

Repriza doua are acelaş aspect până în minutul 25 când roş-albaştrii pornesc hotărâţi la atac. Wetzer I lansează pe Dobo, acesta după o cursă admirabilă centrează fulgerător şi Carianopol marchează un punct de toată frumuseţea. Apoi Rafinsky driblează trei adversari, passează lui Wetzer I şi acesta împinge mingea în plasă. La un atac, Carianopol trece mingea lui Rafinsky care trage imparabil.

În ultimele minute o decizie just dată dar executată „a la Mirion” dă ocazie Tricolorului să marcheze punctul de onoare.

ECHIPELE

Juventus: Bacinsky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer II, Vogl, Remeny; Dobo, Carianopol, Wetzer I, Rafinsky şi Maior II.

Tricolor Ploeşti: Corvin; Dragomirescu, Lang; Anastasescu, Şerbănescu, Teodorescu; Popescu, Dunăreanu, Spirea, Lae, Ştefănescu.   

G. Ţ.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 765, Marţi, 13 Mai 1930).

 

Campionatul Naţional

Jocuri de calificare între campioane regionale

Etapa a II-a – Sferturile de finală (duminică, 18.05.1930)

BRĂILA:       Dacia Unirea Brăila (regiunea Dunărea de Jos) – Juventus Bucureşti (regiunea Bucureşti) 0-16 (0-11) Au marcat: L. Raffinsky (’2, ’8, ’9, ’20, ’25, ’35, ’37, ’62, ’72, ’82), G. Dobo (’3, ’40), T. Carianopol (’21, ’46, ’88), R. Wetzer (I). Dacia Unirea: 1. Căpreanu – 2. Stanciu I, 3. Stanciu II (Vasiliu) – 4. Stanciu III (Gheller), 5. Creţu, 6. Frăţescu – 7. Cavadia, 8. Şaranet, 9. Tică Munteanu, 10. I. Goldenberg, 11. Săvulescu. Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gyula Dobo, 8. Temistocle Carianopol, 9. Rudolf Wetzer (I), 10. Ladislau Raffinsky, 11. Ion Maior (II). Arbitru: Ionescu Ţope (Ploieşti). Stadion: Franco-Română – Brăila.

 

Sub titlul „Favoritul probei s’a desemnat”, după victoria zdrobitoare obţinută de gruparea în albastru-roşu la Brăila, presa vremii relata într-o vastă cronică partida din cadrul sferturilor de finală:

„JUVENTUS – DACIA UNIREA (BRĂILA) 16-0 (11-0)

Echipa campioană a districtului s’a deplasat Duminică la Brăila, unde a jucat primul match în campionatul naţional în compania echipei campioane a Dunărei de jos, Dacia-Unirea. Partida, care ar fi constituit un excelent prilej de propagandă, nu s’a bucurat de o a-fluenţă prea mare de public din cauza ploii. Brăilenii cari s’au aventurat până la stadionul Franco-Românei, – ce păcat că nu se grăbeşte cu un moment terminarea lui! – au putut asista totuşi la o demonstraţie desăvârşită de football.

Juventus pentru care deplasarea a fost un antrenament, a dispus de campioana Dunărei de jos cu un scor sdrobitor. Dacă vom spune că în cea de a doua repriză bucureştenii din atac n’au vroit să utilizeze toate ocaziile prilejuite de Wetzer I, precum şi faptul că, Carianopol a pierdut numeroase ocazii de a marca, se poate vedea că scorul putea fi foarte comod dublat. <<Juventus>> a preferat însă în a doua repriză o demonstraţie de foot-ball, în detrimentul eficacităţei.

Roşi-albaştrii cu echipa actuală, care deţine o formă excelentă, se instalează din primul match drept favoriţii campionatului naţional. Apărarea a funcţionat admirabil. Linia intermediară arătat lucruri minunate. Înaintarea, mult mai legată, capătă pe zi ce trece, prin prezenţa lui Wetzer, coheziunea şi eficacitatea necesară.

Să nu se creadă, cu tot scorul sdrobitor administrat de Juventus, că echipa campioană a Dunărei de jos e de dispreţuit. Brăilenii au avut momente frumoase în care au arătat că ştiu să joace. Înaintarea în special, a combinat frumos în a doua repriză, şi a lăsat să se întrevadă la cei cinci componenţi, caltăţi admirabile. Păcat însă că aceste calităţi, unite cu elanul tineresc, s’au irosit faţă de slăbiciunea liniei intermediare şi a celei defensive. Aceasta n’a ştiut nici un moment să facă faţă împrejurărilor. Dacia Unirea e totuşi o echipă de viitor.

ECHIPELE

D-lui arbitru Ionescu (Ploeşti) echipele se prezintă în următoarele formaţii:

Juventus: Bacinsky, Deleanu, Sile Georgescu, Wetzer II, Vogl, Remeny, Dobo, Carianopol, Wetzer I, Rafinski, Maior II.

Dacia Unirea: Căpreanu, Stanciu I, Stanciu II (Vasiliu), Stanciu III (Gheller), Creţu, Frăţescu, Cavadia, Şaranet, Tică Munteanu, I. Goldenberg, Săvulescu.

JOCUL

Lovitura de începere o are Juventus. Wetzer lansează pe Maior, acesta demarează, pasează lui Rafinski care marchează imparabil două minute dela începere. Readus la centru, balonul e lansat lui Dobo, care demarează şi înscrie al doilea punct. Trec cinci minute în care timp, Wetzer I combină cu interii, pentru a sfârşi prin a-l lansa pe Rafinski care marchează imparabil, al treilea punct.

După un minut numai şi aceeaşi fază urmează, cu un punct marcat de Rafinski. Jocul nu trece de Vogl care alimentează in-continuu în câmpul gazdelor. În minutul al douăzecelea, o combinaţie a tripletei se termină cu un nou punct marcat de Rafinski. După un minut, e rândul lui Carianopol să urce scorul. După alte patru minute, Rafinski combină magistral cu Wetzer şi shootează sec în poartă. Gazdele, complect dominate şi epuizate, acordă cornere. La unul din ele, Wetzer I interceptează şi marchează cu capul. Brăilenii se masează în poartă. Nu pot împiedica pe Rafinski să urce scorul în minutele 35 şi 37 şi Dobo în minutul 40. (11-0).

În a doua repriză, localnicii renunţă la restul partidei oficiale, schimbă jucătorii şi joacă amical. Inimoşii tineri ai Daciei Unirei îşi strâng oarecum rândurile, şi un reviriment se produce. Fundaşii sunt mai stăpâni pe balon. Iar înaintarea înjghebează două atacuri frumoase cari aduc pe Bacinski – până aici simplu spectator, ca şi fundaşii – la realitate. <<Juventus>> funcţionează admirabil în toate compartimentele. Chiar la reîncepere Carianopol marchează dintr’un pas al lui Wetzer I. Extremele brăilenilor demarează, dar nu centrează la timp. Bacinski intervine cu succes, plonjând în două rânduri, singurile eşiri ale localnicilor. Carianopol scapă, una după alta trei ocazii de a marca. Wetzer I loveşte formidabil de trei ori în bară. Căpreanu apără loviturile periculoase ale lui Dobo. În sfârşit, Wetzer I renunţă să-l mai tortureze pe Căpreanu, şi îi shotează în braţe. Din zece în zece minute, Rafinski expediază încă de trei ori balonul în plasa gazdelor. Două minute înainte de sfârşit, Carianopol marchează al şaisprezecelea punct al partidei.

 

JUCĂTORII

Rafinski a fost eroul zilei. A marcat zece puncte, şi a jucat formidabil, într’un stil care-l indică de departe cel mai bun inter stânga din ţară. Asul roş albastru a bătut personal un record de goaluri şi a dovedit că e absolut necesar în atacul echipei naţionale. E drept că a avut parte de un dirijor de talia unui Rudolf Wetzer în formă excelentă. Centrul înaintaş juventist a arătat lucruri pentru care publicul l’a aclamat. Dobo, revenit în bună formă, a fost tot timpul extrema periculoasă. S’a plimbat de altfel cum a vrut printre adversari. Carianopol a fost excelent în prima repriză, dar, desavantajat de teren a slăbit în a doua şi a scăpat ocazii sigure de marcare. Maior II foarte conştiincios. Vogl a făcut un antrenament, desfăşurând întreaga gamă a posibilităţilor sale. Remeny şi Wetzer II i-au fost colaboratori preţioşi. Deleanu, Sile Georgescu şi Bacinski au fost trei spectatori foarte agreabili. În rarele incursiuni ale adversarilor au intervenit cu succes.

Gazdele, am spus-o, şi-au pierdut capul dela început, şi nu şi-au revenit decât în repriza doua. Portarul nu poate fi învinuit de cele 16 goaluri: erau parte imparabile, parte trase de foarte aproape. A apărat în schimb câteva lovituri periculoase în prima. Halfii de aripi slabi. Creţu în schimb, mai bine. Tică Munteanu, I. Goldenberg, Şaranet şi Cavadia, mulţumitor. În special primii doi, au combinat în cele două ocazii avute, cu multă precizie.

Întreaga echipă a muncit şi merită desigur remarcată prin felul loial cum a suportat antrenamentul <<Juventusului>>.

Arbitrul I. Ionescu a condus excelent, dar n’a avut ocazia de a interveni.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 768, Marţi, 20 Mai 1930).

 

Etapa a III-a – Semifinalele (joi, 29.05.1930)

BUCUREŞTI: Juventus Bucureşti – Mihai Viteazul Chişinău 4-2 (3-0) Au marcat: R. Wetzer (I) (’25, ’41), T. Carianopol (’28), G. Dobo (’72) / N. Vâlcov, P. Vâlcov (’82). Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Ladislau Raffinsky – 7. Gyula Dobo, 8. Andrei Bărbulescu, 9. Rudolf Wetzer (I), 10. Temistocle Carianopol, 11. Ion Maior (II). Mihai Viteazul: 1. Steitz – 2. Chiuschin, 3. Perpeliuc – 4. Lăpuşner, 5. Şabatin, 6. Murea – 7. Vasilicovan, 8. Vl. Vâlcov, 9. N. Vâlcov, 10. P. Vâlcov, 11. Dranker. Arbitru: Alexandru Buzna (Braşov). Stadion: Romcomit.

 

Despre penultimul act al campionatului naţional, sub titlul „Bucureştii în finală”, presa vremii a furnizat pe larg amănunte de la acest eveniment fotbalistic:

„JUVENTUS – MIHAIU VITEAZUL 4-2 (3:0)

Matchul, terminat conform tuturor pronosticurilor cu victoria roş-albaştrilor, a fost cât se poate de

interesant, graţie valorii echipei basarabene şi, mai ales, slăbiciunii liniei de înaintare a învingătorilor, care a făcut ca diferenţa de puncte să rămână mică.

Dar campionii n’au avut decât doi jucători în linia de înaintare. E drept că aceştia au fost suficienţi pentru a asigura victoria echipei, dar nu e mai puţin adevărat că o echipă campioană trebue să aibă cinci înaintaşi, nu doui.

Aşa dar, victoria a revenit echipei de pe bulevard.  Nu este o surpriză : lucrul era sigur. Pentru a treia oară Bucureştii şi pentru a doua oară Juventus intră în finală. Dar câtă diferenţă !

De unde până acum finala era socotită ca o luptă inegală, azi bucureştenii pornesc mari favoriţi. Cu atât mai mult, cu cât Juventusul învingând cu scorul de 4-2 în semifinală, a făcut o partidă mult sub posibilităţile actuale. Iată dece credem că putem spune că Bucureştenii pornesc mari favoriţi în lupta finală.

În faţa campionilor, cari au fost într’o zi proastă, Mihai Viteazul a luptat inimos.

Începând cu roş-albaştri, Bacinsky a fost foarte bine. Cele două puncte marcate erau greu de apărat; nu i se pot imputa.

Deleanu bine; Sile Georgescu şi-a revenit şi a fost unul din stâlpii apărării. A salvat numeroase situaţii critice.

Linia de halfi, întărită prin prezenţa lui Rafinsky, a fost partea cea mai bună a echipei. Vogl şi Rafinsky excelenţi iar Wetzer II mai slab şi prea dur; e drept că arbitrul a exagerat prea mult greşelile lui.

În schimb înaintarea a funcţionat mizerabil, în ce priveşte loviturile de poartă, mai ales. Pentru finală trebue neapărat modificată prin introducerea lui Melchior şi Rafinsky, iar Carianopol pe extremă. Altfel este cu totul ineficace. Nu e admisibil ca doi interi să se găsească incontinuu nemarcaţi în careul advers şi să nu marcheze nici un punct. Din acest punct de vedere, Carianopol şi Bărbulescu au fost foarte slabi, iar în ce priveşte restul, ambii păreau că joacă pentru prima oară cu Wetzer. Bătrânul internaţional a fost singurul înaintaş adevărat. A deschis mereu, a dat nenumărate passe cari nu au fost utilizate de coechipieri, şi în plus a marcat două puncte splendide. Fără el, înaintarea Juventus-ului nu ar fi existat. Dobo bine, a fost singurul partener al lui Wetzer.

Mihai Viteazul a făcut o partidă merituoasă, dar înaintarea a combinat prea mult. Portarul rămâne o problemă: a apărat mingi foarte grele şi în schimb a primit două puncte ce nu trebuiau să intre.

Fundaşii insuficienţi iar half centrul joacă prea rudimentar. A fost dealtfel prea puţin ajutat de halfii laterali.

Înaintarea a fost partea cea mai bună a echipei, dar a avut păcatul că combina prea mult. Cel mai bun dintre cei cinci a fost Vâlcov Petea, interul stânga. Extremul stânga deasemenea a satisfăcut.

 

JOCUL

Începe Juventus şi Mihai Viteazul contra atacă. Un fault dela 20 m în favoarea lor este trimis afară. Apoi Juventus obţine două cornere fără rezultat. Wetzer II face un fault la 20 de metri dar Murea bate afară. La un nou corner pentru Juventus, Dobo, dela 4 metri de poartă, bate la 40 de metri peste poartă.

Carianopol trage slab de-la 10 metri. Un atac al lui Mihai Viteazul se termină în <<out>>.

Juventus revine şi domină. Carianopol şi Rafinsky găsesc de două ori bara adversă.

La o incursiune adversă, Bacinsky salvează un punct sigur. În sfârşit Sile Georgescu lansează pe Dobo, acesta după o cursă minunată passează lui Wetzer, care dela 15 metri, trimite o bombă în colţul de sus al plasei basarabene (m 25) (1:0 p. Juventus).

Juventus obţine un nou corner bătut prost de Maior II. Carianopol trage, un minut mai târziu, dela 20 de metri. Portarul plongează, dar mingea ricoşează în plasă (m. 28) (2:0 p. Juventus). Wetzer trage apoi milimetric pe lângă bară. De acum Juventus domină şi ocazii favorabile sunt pierdute iar altele apărate de Steitz.

Bacinsky prinde o minge a lui P. Vâlcov. Basarabenii obţin un corner fără rezultat, apoi încă unul. Mihai Viteazul are iniţiativa, dar Vogl salvează. În sfârşit, o nouă incursiune bucureşteană se termină cu un punct splendid marcat de Wetzer în minutul 41. (3:0 p. Juventus).

În repriza doua jocul este egal. La un atac mai bine organizat, Mihaiu Viteazul marchează primul

punct prin Vâlcov III, pe care fundaşii Juventus-ului l-au lăsat să tragă în linişte.

Juventus contra atacă dar nenumărate ocazii de marcare sunt pierdute de Carianopol şi Bărbulescu.

În schimb basarabenii sunt mai periculoşi şi Bacinsky se întrebuinţează serios.

O lovitură de pedeapsă dela 20 de metri e trasă afară de Wetzer I. Dobo trece inter şi rezultatul se arată imediat: Dobo marchează ultimul punct pentru Juventus în minutul 27. (4:1 p. Juventus).

Vâlcov IV mai marchează un punct în minutul 37 şi cu acest rezultat se termină matchul, nu înainte ca Juventus-ul să mai fi pierdut câteva ocazii sigure de marcare.

 

ECHIPELE

Juventus: Bacinsky, Deleanu, Georgescu, Wetzer II, Vogl, Rafinsky, Dobo, Bărbulescu, Wetzer I, Carianopol şi Maior II.

Mihai Viteazul: Steitz, Chiuschin, Perpeliuc, Lăpuşner, Şabatin, Murea, Vasilicovan, Vâlcov II, Vâlcov III, Vâlcov IV şi Dranker.

G. Ţ.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 773, Sâmbătă, 31 Mai 1930).

 

Etapa a IV-a – Finala (duminică, 08.06.1930)

BUCUREŞTI: Juventus Bucureşti – Gloria CFR Arad 3-0 (2-0) Au marcat: L. Raffinsky (’9), I. Maior (II) (’32), C. Melchior (’86). Juventus: 1. Dumitru Bacinschi – 2. Constantin Deleanu, 3. Sile Georgescu – 4. Ştefan Wetzer (II), 5. Emerich Vogl, 6. Tibor Remeny – 7. Gyula Dobo, 8. Carlo Melchior, 9. Rudolf Wetzer (I), 10. Ladislau Raffinsky, 11. Ion Maior (II). Gloria CFR: 1. Drecin – 2. Gheorghe Albu, 3. Francisc Hustig – 4. Aurel Cosma (II), 5. Cornel Faur, 6. Florea Neteda – 7. Petru Igna, 8. Munteanu, 9. Ilie Marienuţ, 10. Francisc Bali, 11. Ştefan Tisza. Arbitru: dr. Voiuţchi (Cernăuţi). Stadion: Romcomit.

 

Desfăşurarea partidei din finala Campionatului Naţional, ediţia 1929/30 a fost comentată într-un amplu articol apărut în presa vremii la două zile de la desfăşurarea confruntării:

 „NOUL CAMPION NAŢIONAL

Juventus învinge Gloria C.F.R. cu 3-0 (2-0)

Un match dur. Gloria C.F.R. a decepţionat. – Rafinski, Maior II şi Melchior realizează scorul

Evenimentele politice din ultimele zile, au făcut finala să treacă neobservată de marea masă. Au venit la Romcomit, spectatorii <<curenţi>>, ai manifestărilor footballiste, clubiştii specializaţi, care sunt nelipsiţi dela asemenea ocazii.

Marele public a fost absolut preferând parada care pe lângă pitorescu ei, a procurat mai puţine emoţii. Finala s’a disputat deci în familie.

În tribună ca şi la peluză subiectul curent noua ordine constituţională. Se discută evenimentele politice cu o însufleţire entuziastă, lipseau <avant propusurile> obicinuite ale marilor matchuri. Abia după intrarea echipelor publicul schimbă subiectul.

– <<Câte va marca Wetzer?>>, <<Iconomule mai pui o mie>>, <<Bravo Carletto>> urmează aplauzelor cu care au fost primite Gloria C.F.R. şi Juventus.

Soseşte şi arbitru. Îmbrăcat în mătăsuri şi alte materi fine, d-l Voiniţchi, este primit în chip călduros de copii din copaci, publicului nu-i face impresie bună multicolorul costumului, arbitru părea să aducă prin înfăţişarea sa o notă de operetă. Ce a urmat însă a fost o tragedie.

 

JOC DE FACTURĂ MODESTĂ

Dela prima lovitură se observă superioritatea Juventusului. Gloria C.F.R. nu arată nimic. Jocul ardelenilor nu e nici latin, nici anglo-saxon, nici unguresc, e ceva nou care nu poate fi plasat într’o şcoală oarecare. Arădenii practică un tip de joc provincial, cu clasicele <<de la extrem la extrem>> cu outuri nenumărate şi shoturi mult necontrolate.

Modesta factură a jocului are deci explicaţia simplă a unui adversar cu o tactică – dacă o putem numi astfel – care ocoleşte jocul frumos de combinaţii şi desfiinţează orice străduinţă a adversarilor în această direcţie.

 

JUVENTUS A CÂŞTIGAT UŞOR

Cu tot jocul de distrugere practicat de adversari, juventiştii au dominat în voe, apropiindu-se constant de poarta arădenilor şi dejucând regulat vigilenţa apărărei Gloriei C.F.R.

Scorul în raport cu posibilităţile de marcare ar fi putut fi altul, Juventus a fost însă urmărit de o revanşă teribilă la shot, iar arădenii sunt stăpâni pe clasicul <<nu-l lăsa să tragă>>.

În general, Juventus fără să fi fost în forma zilelor mari a jucat o partidă acceptabilă. Compartimentele au fost bune alcătuite şi încă odată trebue recunoscut că linia de halfi a fost partea cea mai bună. Wetzer II, Vogl şi Remeny au făcut o partidă admirabilă, atât defensiva cât şi atacul au avut în activitatea lor sprijin egal.

Bacinski a jucat cum de mult nu l-am mai văzut. Siguranţă pe blocaj, plasament şi curaj la plongeau remarcabile. Delanu, Georgescu, au fost nota restului echipei. Au jucat cu multă rutină, stăpânindu-şi constant adversarii.

Înaintarea a fost urmărită de o mare neşansă. Wetzer a încercat multe shoturi nici unul n’a avut însă traectorie fericită.

Internaţionalul a fost reperat de arădeni şi regulat era atacul de trei odată.

Din restul atacului Maior II a făcut o partidă remarcabilă.

Technica şi simţul tactic l’au ajutat să fie cel mai util atacant. Rafinski a fost unitatea principală de

shot, după ce-i reuşiau toate driblingurile încercate.

Melchior nu pare încă restabilit, manifestă o vădită insuficienţă de resurse fizice. Dobo a jucat ca deobicei a centrat precis, a shotat la goal, după curse în care îşi bătea regulat halful respectiv.

 

GLORIA C.F.R. O DEZILUZIE

Ne-am aşteptat mult mai mult, la echipa care a eliminat din proba reprezentanţii Timişoarei şi Clujului. Am fost însă decepţionaţi. Echipa din Arad, practică un joc lipsit de tactică adecuată posibilităţilor lor.

Toată lumea shotează înainte, presupunând că centru înaintaş şi extremele aşteaptă pe linia fundaşilor adversari.

Ori acest fel de a juca implică trei halfi buni şi doi interi de egală valoare, Gloria C.F.R. n’are nici una nici alta şi atunci tactica de mai sus e sterilă.

Înaintarea Gloriei C.F.R., n’a existat nici faze, nici shoturi doar câteva curse cari se terminau în out sau cu o <<lumânare>> a lui Bali.

Apărarea ardelenilor a fost mai bună. Nu a putut rezista din cauza insuficenţei propriului atac. Portarul a fost mai bun în repriza doua ca în prima. Fundaşii s’au arătat buni shoteuri, Hustig e un element de mare valoare.

Halfii s’au retras în defensivă.

Faur anunţat ca o vedetă, a fost invizibil.

În general echipa practică un joc dur. Victime n’au fost, ar fi putut însă fi eliminaţi.

 

INSUFICIENŢA ARBITRAJULUI

D. Voiuţchi, n’a stăpânit jocul un singur moment. A fost lipsit de cea mai elementară energie, dictând sancţiuni nelalocul lor  şi lăsând nepedepsite infracţiuni grave. Insuficienţa arbitrajului a compromis matchul şi a făcut ca spiritele să se încălzească până la sfârşitul jocului, când a început o <<păruială>> intimă.

JOCUL

Începe Gloria C.F.R. Atacul e uşor respins de Vogl. Juventus îşi impune jocul unei echipe care, pentru moment pare deconcentrată, iar mai târziu va fi cu totul lipsită de technică. Wetzer distribue mingi în voe, dar este lipsit de precizie. În schimb Vogl este admirabil. O minge a lui ajunge la Dobo, care în mare formă, trece peste apărarea arădeană şi centrează. Portarul plonjează dar nu poate intercepta şi Rafinsky trimite în plasă în minutul 9, (1:0 pentru Juventus).

Jocul continuă în nota superiorităţii roş-albastre dar înaintarea este foarte sever marcată; în special Hustig se remarcă de la arădeni. Totuşi, minute întregi arădenii nu ating mingea, purtată cu măestrie de înaintaşii şi halfii roş-albaştri, unde numai Remeny face nota discordantă.

La un atac al Gloriei, Bacinsky apără un shoot greu al lui Bally. Contra-ofensiva bucureşteană pune pe Wetzer I în posesia balonului. Internaţionalul driblează spre dreapta, atrăgând toată apărarea adversă într’acolo, şi lansează la stânga pe Maior II. Acesta, nemarcat, se apropie de poartă şi trimite balonul în plasă, fără ca portarul, care ieşise să poată face ceva. (2:0 pentru Juventus).

De aci până la sfârşitul reprizei jocul decurge în nota superiorităţii bucureştenilor cari nu mai marchează nimic.

Şi în repriza doua, Juventus domină. Două cornere în favoarea lor rămân fără rezultat. Apoi Remeny face fault la 20 m., dar Gloria bate afară. Sile Georgescu salvează o situaţie critică. Vogl, care s’a dovedit a fi cel mai bun om de pe teren, face o figură splendidă şi pasează lui Melchior care trage la poartă. Portarul prinde. Acelaş lucru cu un hands bătut de Wetzer II.

Wetzer I deschide pe Rafinsky care, dela 6 metri, bate peste bară. Gloria C.F.R. e într’un careu, dar portarul prinde toate mingile. Apoi, e rândul lui Bacinsky să prindă o minge dificilă. O bombă a lui Melchior are aceeaş soartă.

Juventus joacă în „16”-le Gloriei, care se apără cu disperare din ce în ce mai brutal. Portarul prinde un shoot fulgerător al lui Vogl. Jocul extrem de brutal al Gloriei începe să-şi arate efectele: Vogl e lovit şi părăseşte terenul, apoi cei doui Wetzer sunt loviţi pe rând.

Un nou corner pentru Juventus rămâne fără rezultat. Wetzer II e din nou lovit şi rămâne în nesimţire. Un alt fault pentru Juventus e prins de portar.

Atitudinea arădenilor revoltă publicul care-i huiduieşte cu ocazia unui gest foarte urât al lui Faur, care loveşte pe Wetzer I pe la spate.

Însfârşit, la un nou atac al Juventus-ului, Dobo passează lui Melchior care trimite în colţul de sus al plasei în min. 41. (3:0 pentru Juventus).

Încă 4 minute de dominare bucureşteană şi jocul ia sfârşit.

m. b.”

(ziarul „Gazeta Sporturilor”, Anul VII, No. 777, Marţi, 10 Iunie 1930).

 

LOTUL ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1929/30: Dumitru Bacinschi (4), Andrei Bărbulescu (1), Temistocle Carianopol (3), Vasile Cristescu (0), Constantin Deleanu (4), Gyula Dobo (4), Sile Georgescu (4), Dezideriu Lacky (0), Ion Maior (II) (4), Carlo Archimede Melchior (1), Gheorghe Alexandru Pavelescu (0), Ladislau Raffinsky (4), Gheorghe Rădulescu (0), Tibor Remeny (3), Ardaş Sarian (0), Aurel Schei (0), Petre Simionescu (0), Emerich Vogl (4), Rudolf Wetzer (I) (4), Ştefan Wetzer (II) (4).  ANTRENORI: Gyula Feldmann (în tur), György Hlaway (din ianuarie 1930). PREŞEDINTE: Ettore Brunelli. VICEPREŞEDINTE: Sergiu Petrovici.

 

În paranteză, în dreptul fiecărui component al echipei este trecut numărul total de meciuri disputate în cadrul Campionatului Naţional (faza finală).

 

GOLGETERII ECHIPEI JUVENTUS ÎN EDIŢIA 1929/30:

13 GOLURI:                Ladislau Raffinsky

5 GOLURI:                  Temistocle Carianopol

4 GOLURI:                  Rudolf Wetzer (I)

3 GOLURI:                  Gyula Dobo

1 GOL:                         Ion Maior (II), Carlo Archimede Melchior

Aceasă poveste, pe lângă multe altele, face parte şi din cartea Petrolul Ploiesti, Istorie si Traditie – Volumul I Inceputurile. Ea este prima etapa dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume a statiscianului si in acelasi timp petrolistului Razvan V. Fratila. Nascut in 1924, Juventus Bucuresti avea sa fie primul nume al echipei noastre, mutate ulterior la Ploiesti. O carte ce nu ar trebui sa lipsească din biblioteca niciunui petrolist. Cei care doriti sa achizitionati aceasta carte, puteti sa o faceti prin e-mail la ploiestipatrianoastra@yahoo.com sau pe pagina de facebook a comunitatii petroliste Ploiestiul Patria Noastra, facebook.com/PloiestiulPatriaNoastra pretul unui volum fiind de 65 de ron.

Notă: fotografiile din cuprinsul textului au caracter exclusiv pentru acest site şi nu pot fi folosite fără acordul autorului cărţii.